Propietatea intelectuala in campul competitional economic

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Propietatea intelectuala in campul competitional economic

Referat despre Propietatea intelectuala in campul competitional economic
Informatia are „dezvoltarea” ca atribut operational în existenta sa cuantificatã, personalizatã. Cunoasterea ridicã la rang superior de înfãtisare si utilizare informatia în sine. Ca atare, cunoasterea devine la rândul sãu resursã. De exemplu, explicarea dezvoltãrii poate fi efectuatã cu ajutorul informatiei (atât în plan macroeconomic, cât si microeconomic). Se manifestã tendinta „spre o nouã calitate generalã”, însã este deja o certitudine faptul cã nu sunt formalizate sisteme de control eficient al acesteia. Începem sã întelegem procesul general al economiei bazatã pe cunoastere, însã nu îl controlãm suficient si relevant.

În context inovativ, putem afirma cã un control efectiv al proceselor si fenomenelor economice bazate pe cunoastere poate fi realizat tot cu ajutorul cunoasterii. În fond, este vorba de autoreplica sistemului, pe areale trans-generationale în care opereazã legitãti economice noi în raport cu economia conventionalã sau cea post-industrialã. Algoritmii si sistemele parametrice caracterizate de dinamicã (timp), probabilitate iteratã avansatã, derivare, diferentiere, integrare, repliere topologicã, s.a., ar putea deveni elemente pentru noii indicatori ai dezvoltãrii prin cunoastere.

Este cât se poate de vizibil cã la început de secol XXI nu sunt formalizati indicatori suficienti si eficienti, reprezentativi pentru dezvoltarea prin informare (cunoastere). Efectele iesirilor (outputs) sunt evidentiate frecvent, însã nerelevant, cu ajutorul indicatorilor din economia conventionalã. Într-o astfel de situatie sunt necesari indicatori noi de informare. Un model al inter-relationãrilor pentru obtinerea iesirilor fundamentale, perene, spre a fi extinse în economia bazatã pe cunoastere (E-BC) se prezintã dupã cum urmeazã:
Relevanta maximã a sistemului de ecuatii este întrunitã când aplicabilitatea este regãsitã atât în plan macroeconomic, cât si în cel microeconomic.

De altfel, expresia esentialã favorabilã (acceptatã conventional) a oricãrei formalizãri aferente E-BC este regãsirea aplicabilitãtii la nivel microeconomic. Informatia este substantã, – în noua acceptiune, – pentru cunoastere. Deci, informatia si cunoasterea se aflã în stãri cumulate, respectiv cuprinse la nivel micro si macroeconomic. Într-o acceptiune nouã, vizând dinamismul procesului, informatia transportã
cunostintele; informatia, ca autoreplicã, se transportã însã si pe sine, ca purtãtoare si generatoare de cunoastere.

Într-o astfel de situatie este demonstrabil faptul cã nu existã contradictie între societatea informationalã si societatea cunoasterii. Cu atât mai mult, economia post-industrialã nu este în contra-dictie cu economia bazatã pe cunoastere. Tranzitia spre noua economie nu se bazeazã pe excluderi, ci, în esentã, se apeleazã la transformãri, aditionãri, reconfigurãri si formalizãri de noi accente pe componentele noi ale sistemului.

Noi raporturi între capitalurile fizice si cele intelectuale în
antreprenoriatul aferent întreprinderilor inovative mici si mijlocii. Relatia dintre inovare si cerere este prezentatã în modelul Nelson-Winter, în strânsã legãturã cu factorii interni si externi de modificare a cererii monetare agregate (D) la nivel de ramurã. Pretul (P) variazã invers proportional cu cu oferta agregatã (Q): P= D ⁄ Q (2.18 ) În afara situatiilor de monopol, efectul selectiei, cât si cel al inovãrii sporesc productivitatea medie si productia, fapt ce conduce la scãderea pretului si la cresterea cererii agregate pentru perioada urmãtoare. Aceasta situatie corespunde modelului în care procesele de inovare preced cresterea cererii.

Stiintele „dense” si cele „înfãsurãtoare” pentru generarea rezultatelor
din cercetarea fundamentalã, spre implicare în economia bazatã pe cunoastere. Este utilã identificarea „stiintelor intensive”, caracterizate de densitate specificã teoreticã si practicã ridicatã. Intensitatea unei stiinte în raport cu alta si cu sine nu este încã mãsurabilã. Un anume rezultat stiintific (din cercetare) se regãseste pe un aliniament critic al economiei si, prin aplicare, detensioneazã situatiile de exceptie. Ca atare, acel rezultat poate pãrea fundamental ca importantã conjuncturalã, însã nu este caracterizat de perenitate.

În principal, se urmãreste obtinerea iesirilor fundamentale perene, ce garanteazã formalizarea cunoasterii, pe care se poate baza noua economie. Stiintele înfãsurãtoare sunt cele ce dau expresie mai viabilã experimentelor si aplicatiilor obiectuale. « mai multe referate din Economie