Procesul de globalizare in Romania

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Procesul de globalizare in Romania

Referat despre Procesul de globalizare in Romania
- Costul mediu al intrãrii terenurilor în folosinþã arabilã este mare în unele zone ale lumii (Africa de Sud, þãri ale Asiei de Rãsãrit, Orientul Apropiat, Africa de Nord);
- Lipsa unor pãºuni permanente în regiunile secetoase ale globului;
- Pierderea unei suprafeþe tot mai mari din pãmântul arabil ca urmare a folosirii lui pentru construcþii industriale, locuinþe, drumuri, depunerea deºeurilor, precum ºi datoritã fenomenelor de eroziune care se produc;
- Creºterea mai rapidã a populaþiei decât populaþia agricolã într-o serie de zone ºi state neindustrializate ale lumii;
- Randamente agricole foarte scãzute într-o serie de þãri slab dezvoltate;
- Disponibil de apã dulce redus;
- Alocarea unor resurse scãzute producþiei alimentare în raport cu cele alocate producþiei altor bunuri ºi servicii, inclusiv pentru cheltuielile militare.

Depãºirea crizei alimentare mondiale necesitã acþiuni naþionale ºi internaþionale convergente care sã porneascã de la faptul cã producerea disponibilului alimentar necesar consumului populaþiei presupune sporirea producþiei agricole a þãrilor în curs de dezvoltare prin procedee tehnologice superioare, care trebuie sã devinã „cea mai înaltã prioritate economicã a lumii”.

În cadrul acesteia, sunt esenþiale acþiunile naþionale ºi internaþionale care mãresc randamentul factorilor de producþie din agricultura þãrilor slab dezvoltate, reduc pierderile de teren arabil ºi introduc în circuitul agricol noi suprafeþe, asigurând o creºtere a producþiei agricole superioare populaþiei.

Pentru aceasta la baza programului revoluþiei „verzi” sã se afle colaborarea cu þãrile cu o agriculturã dezvoltatã ºi sprijinul acestora în pregãtirea cadrelor, în aplicarea cuceririlor ºtiinþei ºi tehnicii agricole, a celor mai eficiente forme de organizare a muncii în agriculturã. Producerea disponibilului alimentar necesar consumului populaþiei reprezintã o condiþie esenþialã, dar nu ºi eficientã pentru lichidarea foametei. Este necesar ca populaþia din þãrile respective sã dispunã de venituri suficiente, ca aceste venituri sã fie bine repartizate, fapt pentru care dezvoltarea generalã a economiilor naþionale constituie soluþia de fond a crizei alimentare.

În prezent Economia României se confruntã cu o reducere alarmantã prin creºterea ºomajului, lipsa unei cereri de consum stimulative, pericolul declanºãrii unei crize alimentare fãrã precedent în condiþiile întreruperii bruºte a subvenþionãrii agricultorului mic ºi mijlociu.

Începând cu anul 1994, au fost iniþiate acþiuni pentru relansarea creºterii economice în mai multe domenii. Unul fiind creºterea sensibilã a producþiei agricole ºi a eforturilor financiare efectuate de stat, astfel încât în anul 2000, nivelul consumului mediu pe locuitor sã fie compatibil cu cel realizat ca medie europeanã ; se prevãd schimbãri importante ale structurii producþiei vegetale, zootehnice, cu implicaþii pozitive asupra îmbunãtãþirii consumului populaþiei la produse agroalimentare de bazã.

Problema de fond, care se aflã în centrul atenþiei economiºtilor din þara noastrã, care încã nu este soluþionatã corespunzãtor, o constituie protecþia socialã a populaþiei oraºelor , îndeosebi din marile centre urbane, în ceea ce priveºte asigurarea aprovizionãrii cu produse agroalimentare de bazã. Soluþionarea acestei probleme este legatã de agriculturã, de creºterea producþiei agricole, vegetale ºi animale de formele de organizare, privatizare.

Într-adevãr, într-un fel s-ar pus problema proprietãþii private în anii ’40 ºi în cu totul alt mod trebuie pusã pentru anul 2000 – 2002, dacã în 1941 ponderea populaþiei agricole era de 71,4%, în 1989 a scãzut la 27,6%, formatã preponderent din femei ºi persoane în vârstã. Producþiile medii obþinute în agricultura României, în 1989 s-au situat cu mult sub producþiile realizate în Europa. Aspectele negative în domeniul producþiei vegetale au avut repercusiuni accentuate asupra zootehniei, prin necorelarea dintre baza furajerã ºi necesitãþi, îndeosebi în ce priveºte asigurarea furajelor concentrate.

Productivitatea corespunzãtoare a pajiºtilor naturale ºi mai ales desfiinþarea iazurilor comunale din zonele de ºes ai condus la reducerea considerabilã a efectivelor de animale ºi a producþiei animaliere, cu deosebire în gospodãriile populaþiei. În aceste condiþii, privatizarea integralã a suprafeþei agricole ºi tendinþa de eliminare a proprietãþi de stat creeazã, potenþial, o marjã importantã de risc social, în ceea ce priveºte aprovizionarea abundentã cu produse agricole a populaþiei oraºelor, a cãrei ponderi, în aceiaºi perioadã a crescut, în condiþiile urbanizãrii forþate, de la 28,6% la 72,4%. În prezent „prin aplicarea Legii fondului funciar” împãrþirea celor 8 milioane de hectare la circa 6 milioane de þãrani a avut ca efect creºterea unei mase de circa 4 milioane de gospodãrii mici þãrãneºti ultra sãrace, incapabile sã-ºi asigure chiar unele venituri decente, fãrã a mai vorbi de o reproducþie pe scarã lãrgitã „impusã de necesitatea creºterii considerabile a populaþiei oraºelor de circa 2,5 faþã de 1941”.

Aceste aspecte scot în evidenþã necesitatea definirii, riguros ºtiinþific a obiectivelor strategice, privind reforma ºi restructurarea în agriculturã, care sã þinã seama de legãturile puternice existente dintre factorii sociali ºi cei economici, specifici unei economii de piaþã, bazate pe îmbinarea creºterii economiei cu bunãstarea ºi stabilirea socialã, având în vedere toleranþa ºi coexistenþa în agriculturã a mai multor forme de proprietãþi, dictaþi de interesele majore ale naþiunii – sector particular, cooperatist, sector de stat, mixt.

Procesul de reconstrucþie a economiei româneºti bazat pe valorificarea cu prioritate a factorilor interni ai dezvoltãrii economice, este de neconceput fãrã participarea activã a þãrii noastre la circuitul economic mondial care îmbracã forme multiple de manifestare. Pe plan mondial are loc un proces de formare a unor asamblãri economice tot mai vaste, în care sunt atrase entitãþi statale, resimþindu-se în etapa actualã, nevoia armonizãrii intereselor de afaceri ºi reglementãrii pe plan internaþional a sistemelor ºi tehnicilor de colaborare ºi cooperare economicã în vederea creãrii unui cadru juridic ºi instituþional adecvat, care sã stimuleze adâncirea diviziunii mondiale a muncii ºi dezvoltarea relaþiilor internaþionale ºi pe aceastã bazã înlãturarea decalajelor economici dintre þãri. Aderarea la un astfel de grup internaþional se realizeazã cu mari cheltuieli din partea statelor viitor membrii. Aºa se întâmplã ºi cu România în procesul de aderare la Uniunea Europeanã. « mai multe referate din Economie