Problema altor minti

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Problema altor minti

Sa ne imaginam ca studentul Toma Necredinciosul se afla la biblioteca, unde citeste o carte; biblioteca este plina de studenti, dar el crede ca e singurul inzestrat cu minte, crede ca toti ceilalti sunt niste roboti. E convins ca el este singura persoana inzestrata cu minte din intreaga lume. Ca atare, Toma e un sceptic si un singuratic.
Putem respinge punctul de vedere al lui Toma cu ajutorul simtului comun, dar istoria gindirii a demonstrat in repetate rinduri ca nu tot ce sustine simtul comun este adevarat.

Observam ce fac altii si receptam sunetele pe care ei le emit. Remarcam felul in care altii raspund la stimulii din mediu: ce anume ii atrage, ce lucruri ii resping si asa mai departe. Nimic din toate acestea nu ne dezvaluie gindurile si sentimentele altora, atit de direct si de imediat cum propria noastra minte ni le dezvaluie noua insine. Daca avem vreo opinie despre mintile altora si despre ceea ce se petrece inauntrul lor, aceasta se bazeaza pe observarea comportamentelor acelora si pe argumentele construite provenind de la observatiile de acest fel.

De aici apare o problema: ce anume justifica sau garanteaza argumentele mentionate, in conditiile in care tot ce este dezvaluit direct este comportamentul public al altuia? (Ex: X se vaieta, asa ca tragem concluzia ca simte durere.)Se poate spune ca exista o prapastie, o distanta foarte mare intre tipul de acces pe care il are fiecare dintre noi la propria sa minte si argumentele pe care le facem despre ceea ce se petrece in mintile altora.

Insa scepticismul lui Toma din exemplul dat merge si mai departe: el crede ca este singurul inzestrat cu minte. Problema altor minti poate fi formulata alternativ:Cum poate fi aparata pretentia simtului comun, conform caruia exista alte minti decit a ginditorului insusi, impotriva negarii generale a existentei altor minti?Filosofii au abordat aceasta problema inca de la Descartes incoace. Descartes considera ca exista un domeniu al mentalului, distinct si separabil de cel al corporalului (dualismul cartezian). Dualismul cartezian este o prima garantie argumentata a existentei mintii, cel putin a existentei propriei mele minti. Potrivit lui Descartes, propria mea minte este ceea ce eu sunt si ceea ce eu stiu mai bine.

Problema este ca ceilalti ar putea fi doar corpuri fizice in miscare, fara sa fie inzestrate cu minte.In timp au fost formulate mai multe argumente pentru teza ca si altii sunt inzestrati cu minte, la fel ca mine. In continuare vom analiza patru asemenea argumente din istoria gindirii care nu reusesc sa demonstreze existenta mintii altora si, de aceea, constituie exemple de moduri in care sa nu incercam sa rezolvam aceasta problema. « mai multe referate din Psihologie