Principiul reprezentarii

3x puncte

categorie: Diverse

nota: 8.34

nivel: Facultate

Referat despre Principiul reprezentarii
In FranTa, locul vechilor adunari deliberative care formau Curia regis, in timpul Imperiului Carolingian, este luat de „placita generalia " („Plaides generaux"), convocata cu regularitate de monarh. Ea era compusa din clerici si seniori . Placita generalia avea caracter aristocratic, intrucât reunea doar marii nobili ai Coroanei . Acest or[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Principiul reprezentarii

Referat despre Principiul reprezentarii
In FranTa, locul vechilor adunari deliberative care formau Curia regis, in timpul Imperiului Carolingian, este luat de „placita generalia " („Plaides generaux"), convocata cu regularitate de monarh. Ea era compusa din clerici si seniori . Placita generalia avea caracter aristocratic, intrucât reunea doar marii nobili ai Coroanei . Acest organism era convocat de doua ori pe an: primavara si toamna. Cea mai importanta era intrunirea din primavara, in care se adoptau decizii de interes general. Cel mai cunoscut organism era Consiliul Regelui, in cadrul caruia se adoptau cele mai importante decizii. Nu exista o procedura bine stabilita pentru convocarea la lucrarile Consiliului.

Regele convoca persoanele pe care voia sa le consulte. Pe masura ce statul se centralizeaza, iar puterea regelui devine absoluta, acesta convoaca Consiliul dupa bunul sau plac. La sfârsitul sesiunii, monarhul adresa o „admonitia generalis", care consta intr-o dare de scama (raport) conclusiva, cu privire la problemele dezbatute si dintr-un program de acTiune pentru viitor. Din secolul al XH-lea, munca efectiva in adunarea nobililor era asigurata de personal specializat si retribuit (clerici si laici de condiTie modesta), recrutaTi in funcTie de competenTa in materie de gestiune administrativa si financiara sau de pregatire juridica. Personalul de specialitate era numit de rege.

Curând, activitatea adunarilor se specializeaza pe domenii, ceea ce atrage dupa sine divizarea lor in organisme noi, care se bucura de autonomie si carora regele le fixeaza atribuTii speciale (Tribunal regal, Parlament, Camera de Conturi) . In FranTa, iniTial, Parlamentul a raspuns unor sarcini judiciare si a funcTionat ca instanTa de apel („Curia in parlamento") . La mijlocul secolului al XlII-lea, Curia in
parlamento isi stabileste sediul la Paris si se delimiteaza complet de celelalte componente ale adunarii.

Izvoarele istorice atesta ca, uneori, regele convoca la reuniunile Curiei (placida generalia) si pe nobili, in acest caz, curia fiind denumita „Curia solemnis". in anul 1302, regele Filip cel Frumos convoaca Curia solemnis, la care participa, pe lânga marii seniori
si baroni, prelaTi din clerul inferior si reprezentanTi ai oraselor privilegiate de Coroana . Istoricii afirma ca, in 1302, se poate vorbi de reuniunea Starilor generale, care, ulterior, au fost convocate cu regularitate . In secolele al XV-lea si al XVI-lea, Starile generale se reunesc frecvent, in special pentru a vota subsidiile necesare Coroanei. La sfârsitul Evului Mediu, Starile generale impun monarhilor sa fie convocate chiar impotriva voinTei acestora .

RevoluTia franceza de la 1789 a marcat principiul reprezentarii si victoria deplina a regimului parlamentar . Articolul 3 al DeclaraTiei drepturilor omului si cetaTeanului din 26 august 1789 ne arata ca „principiul oricarei suveranitaTi rezida esenTialmente in naTiune. Nici un corp, nici un individ nu poate sa exercite o autoritate ce nu ar emana de la ea in mod expres". La 5 mai 1789, la Versailles, sunt convocate Starile generale, având ca rol „reglementarea statului". La propunerea abatelui Sieyes, Starile se proclama Adunarea NaTionala -adevarat forum al suveranitaTii naTionale - si decid la 20 iunie 1789 sa adopte ConstituTia FranTei.

LegislaTia electorala subsecventa constituTiilor scrise, adoptate in FranTa incepând cu 1791, a prevazut votul cenzitar, largit ulterior si inlocuit in cele din urma cu votul universal, pe baza caruia parlamentele au fost constituite din reprezentanTi desemnaTi pe
cale electiva. in Anglia, formarea Parlamentului a cuprins mai multe etape, fiecare dintre ele fiind marcata de raportul de forTe intre burghezie si Coroana. IniTial, regele convoca Marele consiliu (Magnum concilium), organism cu caracter aristocratic, al carui rol principal
consta in stabilirea impozitelor.

Dupa exemplul regilor francezi, care au convocat la sesiunile Curiei regis nobilimea inferioara si reprezentanTi ai oraselor, regele Angliei, Eduard I (1271-1307), a convocat la reuniunile Marelui consiliu (1295) pe cavaleri si reprezentanTii comitatelor, precum si reprezentanTi ai clerului inferior . in acest mod, s-au instituit doua criterii de recrutare in Marele consiliu: criteriul apartenenTei la o anumita clasa sociala, existent chiar de la inceputul infiinTarii acestui organism si criteriul teritorial, intrucât noii membri ai
Marelui consiliu proveneau din anumite unitaTi administrativ teritoriale.

Aceasta noua modalitate de recrutare a avut doua consecinTe importante:
a) constientizarea nobilimii ca deTine un drept ereditar, care trebuie menTinut, de a participa la reuniunile consiliului;
b) apariTia ideii ca nobilimea de rang inferior si orasele au capatat dreptul de a participa la adoptarea unor masuri de interes general, drept care poate fi, insa, retras oricând de rege, daca nu se vor lupta pentru apararea, consolidarea si extinderea lui.

Si pe planul responsabilitaTii actului de participare la reuniunile consiliului s-au produs schimbari remarcabile: daca fiecare senior feudal participa in nume propriu astfel incât masurile adoptate il priveau si, eventual, il afectau direct, in privinTa reprezentanTilor
oraselor, masurile adoptate de consiliu si cu participarea acestora afectau intreaga colectivitate pe care fiecare dintre ei o reprezenta. S-au creat astfel germenii legaturilor dintre reprezentanTi si cei care ii desemnau.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Diverse

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.