Principii fundamentale in dreptul mediului

2x puncte

categorie: Drept

nota: 8.32

nivel: Facultate

Politica īn domeniul mediului vizeaza urmatoarele obiective: protectia mediului; ameliorarea calitatii sale; protectia sanatatii publice; utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale; promovarea masurilor Ia nivel international privind rezolvarea problemelor mediului de dimensiuni regionale si mondiale.

Instrumentele utilizate: dispozitii legislative, īn special directive [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Principii fundamentale in dreptul mediului

Politica īn domeniul mediului vizeaza urmatoarele obiective: protectia mediului; ameliorarea calitatii sale; protectia sanatatii publice; utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale; promovarea masurilor Ia nivel international privind rezolvarea problemelor mediului de dimensiuni regionale si mondiale.

Instrumentele utilizate: dispozitii legislative, īn special directive fixānd norme de calitate de mediu (niveluri de poluare); norme aplicabile procedurilor industriale (norme de emisii, de conceptie, de exploatare); norme aplicabile produselor (limite de concentratie sau de emisie pentru un produs dat); programe de actiune īn favoarea protectiei mediului; programe de ajutor financiar.

Necesitatea unei politici comune a mediului.Tratatele instituind Comunitatile Europene nu prevedeau competente comunitare explicite īn materie de mediu. Confruntarea cu poluarea, īn crestere rapida, statele membre au adoptat masuri la scara nationala. Fiind un fenomen transfrontalier, poluarea nu putea fi combatuta īn mod eficace doar īn limitele frontierelor nationale. Īn plus, unele din masurile adoptate de statele membre īmpiedicau libera circulatie a marfurilor īn cadrul pietei comune. Ca urmare, apelurile si presiunile pentru actiuni comune īn favoarea mediului s-au multiplicat. Īn 1972, la putin timp dupa prima Conferinta a ONU asupra mediului, Comisia Europeana a propus elaborarea unui program de actiune īn acest domeniu.

La īnceputul anilor 70, au fost recunoscute necesitatea si legitimitatea unei politici comune īn domeniul mediului. Cu timpul, se va dezvolta progresiv un drept comunitar al mediului, care cuprinde īn prezent peste 200 directive si regulamente. Ele privesc, īn principal, protectia apelor, calitatea aerului, protectie florei si faunei, zgomotul, eliminarea deseurilor. Legislatia mediului prezinta o caracteristica particulara, anume ea tine seama de aspectele economice. Dar legislatia anterioara lui 1986, nu avea o baza juridica intr-un tratat .

Actul Unic european atribuie īn mod explicit Comunitatii europene competente īn domeniul politicii mediului. Astfel, el va oferi o baza juridica formala acelui ansamblu crescānd de reglementari asupra mediului. Actul Unic european a fixat trei obiective prioritare politicii comunitare:
1. protectia mediului;
2. sanatatea umana;
3. utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale (art. 130 R).

Tratatul asupra Uniunii Europene (1992) a stabilit īn mod formal conceptul dezvoltarii durabile īn legislatia Uniunii Europene. Patru ani mai tārziu, tratatul de la Amsterdam a facut din dezvoltarea durabila un obiectiv primordial al Uniunii Europene. Dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene trebuie sa se fondeze pe principiul dezvoltarii durabile si pe un nivel īnalt de protectie a mediului. Mediul trebuie sa fie integrat īn definirea si punerea īn aplicare a tuturor politicilor economice si sociale ale Uniunii Europene, inclusiv comert, industrie, energie, agricultura, transport si turism.

2. PRINCIPII FUNDAMENTALE ĪN DREPTUL MEDIULUI

2.1.Principiul cooperării

Īn cadrul obligaţiei generale a statelor de a coopera, sunt incluse o serie de alte obligaţii cu caracter specific, care vizează:
schimbul de informaţii;
necesitatea notificării şi consultării cu statele potenţial afectate;
cerinţa coordonării la nivel internaţional a activităţilor de cercetare.

Schimbul de informaţii reprezintă un aspect fundamental al protecţiei mediului prin componenta programului care vizează evaluarea mediului
global (Earthwatch).
Planul de Acţiune al Conferinţei de la Stockholm a urmărit instituţionalizarea schimbului de informaţii, pentru a asigura circularea cunoştinţelor īn cadrul comunităţilor ştiinţifice şi pentru a furniza factorilor de decizie la toate nivelurile cele mai bune cunoştinţe disponibile, īn forma utilă şi la momentul oportun.

PLANUL DE ACŢIUNE AL CONFERINŢEI DE LA STOCKHOLM, Recomandări
pentru măsuri la nivel internaţional, Recomandarea 2
1. Se recomandă ca Guvernele să desemneze...domeniile īn care şi-au asumat obligaţii (sau īn care sunt pregătite să īşi asume obligaţii) privind un program pe termen lung, pentru ameliorarea mediului nivel global.
a) Īn acest sens, ţările sunt invitate să īmpărtăşească la nivel internaţional, toate informaţiile importante privind problemele cu care se confruntă şi soluţiile pe care le concep pentru dezvoltarea acestor domenii.

c) Ţările care doresc să lanseze un program de ameliorare a mediului, trebuie să fie pregătite să coopereze la nivel internaţional şi să primească īndrumări şi asistenţă de la organismele internaţionale competente.
Suplimentar faţă de contribuţia semnificativă pe care o aduce la aprofundarea īnţelegerii problemelor de mediu, prin cerinţele de raportare periodică, schimbul de informaţii reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente pentru monitorizarea implementării la nivel naţional, a obligaţiilor asumate la nivel internaţional, pentru protecţia mediului.Principiile notificării şi consultării cu statele al căror mediu poate fi afectat s-au cristalizat īn numeroase tratate internaţionale. Astfel:

a) Principiul notificării preliminare impune obligaţia fiecărui stat care are
planificată o activitate ce poate produce un prejudiciu, de a furniza īn timp util statului potenţial afectat, toate informaţiile necesare, pentru ca acesta să poată lua măsurile care se impun pentru a preveni pagubele ce pot fi provocate asupra teritorilului său şi, dacă este necesar, de a demara consultări cu statul īn cauză.
Declaraţia de la Rio confirmă principiul notificării preliminare:

Declaraţia de la Rio, Principiul 19
Statele trebuie să furnizeze din timp statelor potenţial afectate, notificări
preliminare şi relevante, privind activităţile care pot avea un impact
transfrontalier nefavorabil asupra mediului
...
Importanţa notificărilor preliminare este reflectată prin strānsa sa legătură cu
obligaţia de a efectua evaluări ale impactului asupra mediului
īn context transfrontalier şi de a obţine acordul scris.

b) Principiul notificării īn caz de urgenţe reprezintă versiunea notificării necesare după producerea faptului, comparativ cu notificarea prealabilă. Scopul acestei notificări este de a permite şi crea statelor afectate cea mai mare posibilitate de a se pregăti pentru şi a micşora potenţialele pagube. Prevederile privind notificarea īn caz de urgenţe constituie elemente importante ale reacţiilor internaţionale īn special cu privire la accidentele nucleare şi cele industriale care produc efecte transfrontaliere. Declaraţia de la Rio codifică acest principiu:

Declaraţia de la Rio, Principiul 18
Statele trebuie să notifice imediat alte state cu privire la orice dezastre naturale sau alte cazuri de urgenţe, pentru care există probabilitatea de a produce efecte păgubitoare bruşte, mediului din alte state. Comunitatea internaţională trebuie să facă toate eforturile pentru a ajuta statele afectate de astfel de situaţii.

c) Principiul asistenţei īn caz de urgenţe. Deşi nu se poate vorbi īncă de o
confirmare a obligaţiei de a furniza asistenţă īn caz de urgenţă, decāt pentru statul responsabil pentru crearea respectivei situaţii, importanţa asistenţei mutuale īn cazuri de urgenţe a fost afirmată şi prin Declaraţia de la Rio:

d) Principiul consultării solicită statelor să permită părţilor potenţial afectate să aibă o posibilitate de a analiza şi discuta o activitate planificată īn statul care iniţiază un proiect, activitate care poate provoca o posibilă pagubă īn alt stat sau īn alte state. Statul proponent nu este neapărat obligat să se conformeze intereselor statului afectat, dar trebuie să ia īn considerare şi aceste interese. Obligaţia de a derula consultări este de cele mai multe ori legată de obligaţia notificării prealabile.

Coordonarea la nivel internaţional a activităţilor de cercetare. Datorită
importanţei esenţiale a cunoştinţelor ştiinţifice pentru orientarea şi impulsionarea dreptului mediului şi a politicii internaţionale īn acest domeniu, multe din tratatele pentru protecţia mediului, includ prevederi speciale pentru orientarea şi facilitarea cercetărilor, a analizelor şi pentru publicarea rezultatelor furnizate de cercetările ştiinţifice. Acordurile internaţionale pentru cooperarea ştiinţifică şi monitorizare sunt conţinute īn numeroase convenţii, cum sunt cele care abordează modificările survenite īn atmosferă (spre exemplu, Convenţia de Vienna pentru protecţia stratului de ozon, Convenţia Cadru privind Schimbările Climatice). Cu toate că multe dintre prevederile referitoare la cercetarea ştiinţifică sunt foarte generale,
unele dintre ele furnizează direcţii şi detalii specifice pentru cercetare, necesare pentru a identifica şi a clarifica natura şi extinderea problemelor de mediu.


2.2. Principiul evitării prejudicierii mediului

Principiul general al evitării prejudicierii mediului, acceptat īn dreptul
internaţional al mediului, solicită statelor să asigure ca activităţile desfăşurate īn cadrul propriei jurisdicţii sau propriului control să nu producă pagube mediului din alte state sau mediului comun. Acest principiu a fost adoptat prin Declaraţia de la Stockholm şi reiterat integral prin Declaraţia de la Rio (Principiul 2):
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Drept

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.