Principatele romane la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Principatele romane la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea

In cursul anilor 1769-l774, in rastimpul desfasurarii acestui razboi, sunt de remarcat cateva fapte politice deosebit de importante, vizand, deopotriva, perspectiva evolutiei statutului politic international al Principatelor, cat si perspectiva miscarii de emancipare politica din Principate.in primul rand, s-au afirmat in acest razboi dorinta de libertate a romanilor si spiritul lor de sacrificiu. Cum se stie, alaturi de Rusia, in speranta eliberarii de sub dominatia otomana, a avut loc o masiva participare a voluntarilor romani, numarul acestora pana la sfarsitul razboiului, dupa unele calcule, atingand cifra de 12.000.

Este vorba, daca avem in vedere aceasta cifra, nu numai de marii boieri participanti la razboi, ci si de oamenii de rand, acesti voluntari (panduri) aducandu-si contributia la eliberarea rapida de sub ocupatia trupelor turcesti a Moldovei si Tarii Romanesti (fara Oltenia) pana la inceputul anului 1770. La sfarsitul anului anterior - in decembrie 1769 - se petrecuse un act remarcabil, anume eliberarea orasului Bucuresti, in primul rand prin actiunea voluntarilor romani (detasamentul condus de polcovnicul Ilie Lapusneanu).

Si tot la aceasta data, in decembrie 1769, cand turcii incercasera sa recucereasca orasul Bucuresti, in lupta pentru eliberarea orasului, la Comana, in apropierea Capitalei, cadea Parvu Cantacuzino, in timp ce orasenii si taranii din zona se rasculau impotriva turcilor. Voluntarii romani au participat la numeroase alte batalii in cursul acestui razboi (Focsani, Movila Rabaiei, Cahul s.a.) aducandu-si sacrificiul de sange pentru eliberarea tarii de sub dominatia turceasca.

in cursul desfasurarii acestui razboi s-a afirmat cu toata evidenta optiunea elitei politice din Principate - marea boierime - pentru o alianta cu Rusia, in scopul inlaturarii dominatiei Portii, o dominatie care cunoaste la aceasta data - si va cunoaste in continuare, cel putin pana la 1821, - forme deosebit de apasatoare. De la inceputul razboiului, cei mai mari boieri ai tarii, fratii Parvu si Mihai Cantacuzino, Dumitrache Ghica si Nicolae Dudescu, in Tara Romaneasca, s-au dovedit a fi adepti ai aliantei cu Rusia; s-a alaturat Rusiei, o data cu declansarea razboiului, si domnitorul Tarii Romanesti, Grigore al 11l-lea Ghica, care numea in inaltele functii ale statului pe marii boieri filorusi (in ordine, primii trei de mai sus, mare spatar, mare vistier, mare ban).

Optiunea marii boierimi si a inaltului cler pentru alianta cu Rusia s-a concretizat in mod deosebit prin constituirea unei delegatii care se deplaseaza la Petersburg, la curtea tarinei Ecaterina a Il-a. in primavara anului 1770, primiti mai intai de ministrul de externe rus, contele Panin, apoi de tarina, delegatii romani au cerut independenta deplina a Principatelor, "ceea ce -observa N.lorga - pana atunci nu se rostise niciodata"; totodata, ca o garantie a starii de independenta, impotriva pericolului turcesc, au cerut protectia Rusiei, precum si dreptul constituirii unei armate nationale (in cazul Tarii Romanesti, "o ostire de 20.000 oaste pamanteana, spre a se afla totdeauna intru apararea pamantului nostru"). « mai multe referate din Istorie