Primele elemente de arta crestina

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Primele elemente de arta crestina

Reprezentarile iconografice, din ce in mai caracteristice pentru arta crestina, vizau cu prioritate ilustrarea textelor sacre, si ca modalitate comoda de popularizare. Ilustrarea lor face parte, intr-un fel, si dintr-un demers exegetic, pentru ca se urmarea o "traducere", o explicitare a respectivelor texte. In acest context intervine, absolut firesc, o raportare la sursele Vechiului Testament, deci la traditia iudaica.

Treptat, arta reprezentativa s-a structurat, semantic, ca lectura dirijata a evangheliilor ca reflex al dezbaterilor teologice si cliseelor populare, presupunand: detasarea de iudaism, justificarea razboaielor sfinte, lupta impotriva ereziilor, universalizarea crestinismului.
Autorii diverselor artefacte operau in conformitate cu prescriptiile canonului oficial, practicand stereotipia. Din momentul in care era probata si acceptata, imaginea era preluata, conservata in tipare cvasiidentice, cu unele detalii care adaptau mesajul la particularitatile zonale, la noile strategii teologice etc.

Simbolul, fabula, alegoria se pliau pe teologia oficiala pentru interpretarea dirijata a Bibliei, dar si pe gandirea artistica a vremii. Rolul unei astfel de arte era cu precadere acela de a forma cultura saracilor. Ea trebuia sa exprime identitatea religioasa, dar si pe cea etnica a unei colectivitati.
Arta bizantina se limiteaza in general la identificarea evreului, proces care insa nu presupune conotatii infamante. Preocuparile de identificare sunt ecoul unor dispute teologale purtate intre parintii bisericii si rabbini si chiar a unor pamflete ce datau din secolul al II-lea.

Deoarece incercarea elitei teologice de a-i discredita pe evrei nu coincidea cu statutul lor socio-economic din Bizant, aprecierile defavorabile nu au constituit o baza pentru delimitare, respectiv identificare. In Bizant nu sunt impuse semnele distinctive infamante, asa cum nu se inregistreaza nici devastari de sinagogi, expulzari sau pogromuri.

In intreaga iconografie bizantina acele tefilim (doua cutiute cubice de piele neagra, la care sunt atasate, dupa prescriptiile traditionale, curele de piele numite retios, care se purtau pe frunte si pe bratul stang in timpul slujbei de dimineata, in zilele de lucru), gluga cu titoth (ciucurii de la cele patru colturi ale tales-ului, mantaua de rugaciune) apar ca semne pregnante de identificare religioasa.
Arta Bizantului foloseste asadar semnul de identificare iudaica conotat religios, cea medievala vest-europeana caricatural- infamant. Acest aspect desparte cele doua arii culturale in privinta receptarii alteritatii evreiesti. « mai multe referate din Religie