Posibilitati de perfectionare a impozitului pe venitul global

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Posibilitati de perfectionare a impozitului pe venitul global

     1. Regimul fiscal de impunere a veniturilor persoanelor fizice





     Impozitul pe venit a fost introdus pentru prima data în Marea Britanie, spre sfârsitul secolului al XVIII-lea. În preajma primului razboi mondial au mai introdus acest impozit si alte tari cum ar fi: SUA, Japonia, Germania, Franta, Olanda, Belgia.

     Introducerea impozitului pe venit a nascut numeroase discutii referitoare la diferentele dintre impozitul pe venit care globalizeaza toate sursele de venit si impozitul cedular care impoziteaza veniturile pe fiecare sursa de venit.

     S-ar putea spune ca existenta unui impozit pe venit ideal ar necesita o baza cât mai larga de impozitare, deduceri personale de baza suficient de mari astfel încât sa se excluda contribuabilii cu venituri mici de la impunere, asigurându-se astfel o impunere progresiva în functie de marimea venitului.





     1.1.Impozitul pe venitul global pe plan international.



     În toate tarile Uniunii Europene, statul percepe un impozit pe venitul persoanelor fizice. Structura fundamentala a sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice este practic asemanatoare în toate tarile Uniunii Europene. Diferentele apar în cazul cotelor de impunere. Cotele de impunere reprezinta procentajele aplicate la sumele impozabile. Sumele obtinute de contribuabili se încadreaza în transele de venit stabilite prin lege. În functie de transa în care se încadreaza, veniturile respective se impoziteaza cu o anumita cota de impunere.

     Veniturile impozabile se obtin prin deducerea unei sume fixe numita "deducere de baza", din venitul net obtinut de contribuabil. Deducerea poate lua diferite forme. Astfel, în unele tari, aceasta deducere se poate prezenta sub forma impozitarii primei transe de venit cu cota 0%, iar în altele se acorda o reducere a obligatiei fiscale prin "credit al impozitului de baza", adica din impozitul calculat si datorat se deduce o suma fixa, egala pentru toti contribuabilii. Totusi, în cele mai multe tari, se practica deducerea personala de baza, care reprezinta o suma fixa care reduce baza de impozitare a fiecarui contribuabil.

     Cu exceptia Germaniei care aplica formule fiscale diferite, veniturile care depasesc pragul deducerilor sau care nu sunt impozitate cu cota 0%, sunt repartizate pe transe de venit. Numarul transelor de venit variaza de la tara la tara: în Suedia venitul se impoziteaza într-o singura transa, în Islanda si Irlanda în doua transe, în timp ce în Luxemburg, Mexic, Spania si Elvetia venitul se impoziteaza în opt transe. În cadrul unei transe, veniturile sunt impozitate la aceeasi cota de impunere, cota care creste de la o transa la alta. Se obtine astfel un impozit progresiv.

     Deducerile personale în Marea Britanie cresc si pe categorii de vârsta a contribuabililor, respectiv pentru persoanele cuprinse între 65- 74 de ani si apoi pentru persoanele ce depasesc 75 de ani. Diferentieri la nivelul deducerilor personale se fac si pentru persoanele nevazatoare sau pentru vaduve.

     Spre deosebire de sistemul deducerilor personale, sistemul bazat pe credite pentru impozit nu tine seama de nivelul venitului contribuabilului. Un astfel de sistem este utilizat în tari ca: Austria, Canada, Ungaria, Islanda, Italia, Mexic, Noua Zeelanda, Polonia, Portugalia.

     Gradul de progresivitate al unui barem de cote creeaza dependenta fata de dimensiunile transelor de impunere si a cotelor marginale aplicate pe venitul fiecarei transe. Atât nivelul transelor de impunere, cât si al cotelor marginale variaza de la o tara la alta, reflectând diferite moduri în care statele realizeaza o repartitie echitabila a obligatiei fiscale. Cotele maxime de impunere a veniturilor prelevate de stat sunt de 25% în Suedia, 33% în Noua Zeelanda si de 60% în Tarile de Jos.

     În Irlanda si Noua Zeelanda, contribuabilii al caror nivel de venit corespunde venitului mediu pe economie, sunt asimilati la cote maxime, respectiv de 48% si 33%. În Germania, Austria, Belgia, Canada, Finlanda, Franta, Tarile de Jos si Marea Britanie salariatii pot câstiga cam de doua ori venitul mediu pe economie înainte ca sa plateasca impozitul la cota maxima. În schimb, contribuabilii elvetieni si americani nu sunt asimilati la cota maxima atâta timp cât veniturile lor nu ating de zece ori venitul mediu pe economie. Pentru contribuabilii turci, venitul lor poate depasi de 29 de ori venitul mediu pe economie înainte ca sa fie impozitati cu cota maxima.

     Specific sistemului fiscal turcesc este ca anumite venituri care în România se globalizeaza, în Turcia se impoziteaza cu impozit final, ca de exemplu:

     - pentru veniturile din profesii liberale cota este de 22%, exceptie facând artistii si scriitorii care sunt impozitati cu cota de 16,5%

     Dintre tarile care au un sistem fiscal bazat pe credite pentru impozit amintim Italia, al carei credit pentru fiecare copil sau persoana în întretinere a evoluat de la 336.000 lire italiene (ITL) în 1999 la 408.000 ITL în 2000, la 516.000 ITL în 2001 si la 552.000 ITL în 2002. Se mai acorda un credit suplimentar pentru fiecare copil cu vârsta sub trei ani, în suma de 240.000 ITL.

     Sistemul fiscal din Germania este asemanator cu cel din România în cazul câtorva elemente. De exemplu, angajatorii au obligatia sa retina un impozit anticipat din salariu, în contul impozitului pe venitul global. Contribuabilii care obtin altfel de venituri trebuie sa efectueze 4 plati anticipate în contul impozitului pe venitul global. Plata impozitului, care trebuie efectuata pâna la 31 mai a anului urmator, atrage dupa sine, daca nu este efectuata la termen, majorari de întârziere si penalitati.

     În Germania, contribuabilii casatoriti pot opta pentru un venit pe familie, ceea ce reduce obligatia de plata a fiecarui contribuabil membru al familiei (se totalizeaza veniturile obtinute si se împarte la doi, suma ce revine fiecarui contribuabil fiind mai mica, deci impozitata cu o cota progresiva mai mica). Ratele progresive variaza de la 22,9% la 51%.

     Printre tarile cu sisteme fiscale mai deosebite sunt si Norvegia si Belgia.

     Sistemul norvegian de impunere a veniturilor foloseste doua categorii de venituri: venitul global si venitul individual. Venitul global este venitul net baza de calcul si se calculeaza pentru toti contribuabilii, atât pentru persoane fizice cât si pentru persoane juridice. Include toate veniturile impozabile din munca, afaceri si capital. Din aceste venituri se scad deducerile si scutirile cum ar fi: dobânzi, deduceri personale ale angajatului si veniturile din pensii. Venitul individual este venitul brut baza de calcul si reprezinta totalitatea veniturilor din salarii, pensii pentru care se calculeaza contributiile sociale.

     Specificitatea acestui sistem consta în divizarea în doua categorii: clasa 1 si clasa 2. Principala deosebire dintre cele doua clase este ca deducerile din clasa 2 sunt duble fata de sumele acceptate pentru clasa 1. Contribuabilii necasatoriti sunt cuprinsi în totalitate în clasa 1. Cuplurile de contribuabili casatoriti pot alege clasa de impozit în vederea celui mai mic impozit total pe familie. Familiile în care doar un singur partener obtine venituri sunt trecute la clasa 2 de obicei, iar familiile în care amândoi partenerii obtin venituri sunt, de obicei, cuprinsi în clasa 1. Parintii singuri sunt asimilati în totalitate la clasa 2.

     Cota de impunere maxima pentru veniturile din salarii si activitati independente este, de obicei, de 55,3%, exceptie facând persoanele din Nordul Norvegiei care au taxe mai reduse si deduceri speciale.

     Pentru persoanele peste 34 de ani care economisesc pentru a îsi cumpara o casa se fac reduceri de impozit. Limita anuala a economiilor este de 15.000 NOK (sau 1.800$) cu reduceri la impozit de 20% din suma anuala economisita. Limita maxima este de 100.000 NOK (sau12.000$). Deducerea personala de baza este de 120.000 NOK (sau 14.400$).

     Impozitul pe venitul net:

     - pentru persoane fizice 28%

     - pentru persoanele din Nordul Norvegiei 24,5%

     Deducerile personale pentru clasa 1 de venituri sunt de 28.800 NOK (sau 3.456$), iar pentru clasa 2 sunt de 57.600 NOK (sau 6.912$).

     (S-a calculat la un curs valutar 1NOK=0,12$.)

     Sistemul belgian de impunere a veniturilor percepe pentru veniturile din dobânzi, de capital sau din transferul drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare un impozit retinut la sursa de 25%, 20%, 15%. Pentru veniturile care se globalizeaza se aplica cote progresive de la 25% la 55% asupra venitului global, din care s-au scazut în prealabil deducerile (donatii, pensii alimentare) si reducerile (pentru copii în întretinere).

     Specificitatea sistemului belgian consta în tratamentul special acordat contribuabililor casatoriti care sustin financiar singuri familia. Pentru acestia, 30% din veniturile lor, dar nu mai mult de 270.000 franci belgieni (BEF), este alocat partenerului sau si se impoziteaza separat pe numele acestuia. De asemenea, contribuabilii cu activitati independente pot aloca partenerilor (sotilor/sotiilor) lor, 270.000 BEF, daca acestia au participat la afacere.

     Desi majoritatea tarilor europene si-a propus o scadere a cotelor de impunere (Germania si-a propus un program pâna în 2005), se poate remarca ca, totusi, contribuabilii tarilor europene ating transele de impunere maxima la nivele de venit mult mai mici decât contribuabilii americani.





     1.2. Impozitul pe venitul global în tarile din estul Europei



      Este interesant de vazut ce se întâmpla în estul Europei, întrucât tara noastra este si va fi întotdeauna comparata cu tarile din jurul sau, de la nivelul PIB-ului în dolari pe locuitor chiar pâna a compara nivelul cotelor maxime de impunere a veniturilor persoanelor fizice.

     În Polonia, de exemplu, exista trei transe de venit, cu cota maxima de impunere tot de 40%.

Acest referat are 125 de pagini. Pentru varianta intreaga apasa butonul de "DOWNLOAD"!!! « mai multe referate din Economie