Popa Tanda de Ioan Slavici - actiunea

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Popa Tanda de Ioan Slavici - actiunea

Ca orice nuvela, Popa Tanda este o opera epica, întrucât autorul îºi exprima indirect sentimentele de admiraþie ºi atitudinea de aprobare faþa de parintele Trandafir, prin intermediul acþiunii, opera având cele trei elemente:acþiune, personaje, narator.Modul de expunere predominant, ca în orice opera epica, este naraþiunea, ea desfaºurându-se pe un singur fir narativ.Tonul autorului e în general obiectiv, scriitorul aflându-se în afara acþiunii, iar relatarea fiind facuta la persoana a III-a. Exista însa ºi anumite marci ale afectivitaþii, când punctul lui de vedere coincide cu al personajului:,,Dar þina-l Dumnezeu! – e numai vorba! – tot bun om ramâne parintele Trandafir”;,,Ei! Spuna om cu suflet: sa nu se mânie parintele Trandafir!”.
Fiind o nuvela, acþiunea operei este mai ampla, mai complicata decât a schiþei, dar se desfaºoara pe un singur plan narativ, iar întâmplarile relatate se constituie pe momentele subiectului.

Astfel, în expoziþiune, autorul înfaþiºeaza direct câteva însuºiri ale personajului principal, imaginea dezolanta a satului Saraceni, ca apoi intriga sa prezinte propunerea preotului de a-i face pe ,,poporenii” sai oameni harnici. Pentru a face din saraceni oameni muncitori, parintele Trandafir începe cu predica, impresionându-i, dar fara efecte în plan practic, continua cu sfatul, cu batjocura ºi cu ocara, iar apoi prin exemplu personal (implicarea lui în refacerea propriei gospodarii ºi în cultivarea pamântului )-acestea întâmplari constituind desfaºurarea acþiunii.Aceasta atinge punctual culminant in momentul în care preotul reuºeºtesa-i antreneze la munca pe o parte din sateni. Deznodamântul prezinta noua imagine a satului Saraceni, cu oameni bogaþi ºi harnici ºi pe preotul Trandafir la o alta vârsta, în postura de bunic sugerând ideea continuitaþii familiei ºi prosperitaþii satului.

În cadrul acþiunii exista un conflict concentrat, atât exterior, cât ºi interior.Cel exterior se manifesta între preot ºi poporeni ºi se acutizeaza pâna ce aceºtia din urma cer schimbarea preotului, iar cel exterior izvoraºte din dorinþa preotului de a-i determina pe sateni sa munceasca ºi ineficienþa metodelor folosite de el în acest scop.
O alta caracteristica a nuvelei ºi întâlnita ºi în opera literara Popa Tanda este numarul de personaje, mai mare decât în schiþa, dar mai redus decât în roman.Astfel exista personaj principal(preotul Trandafir-Popa Tanda), personaje secundare (satenii, preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului) sau episodice(Mariuca, Ileana, Trandafirica, Costel).

Acþiunea operei cade asupra caracterizarii complexe a personajului principal, ci nu asupra acþiunii, caci preotul este prezentat în evoluþia sa, în strânsa legatura cu celelalte personaje, mai ales cu poporenii pe care vrea sa-I determine sa munceasca.
Autorul foloseºte în aceasta opera literara anumite tehnici narrative specifice operei epice ºi, implicit, nuvelei.Acþiunea este plasata într-un anumit timp ºi spaþiu, perspectiva temporala având în vedere o perioada mai îndelungata. Spaþiul ramâne constant(satul Saraceni), dar imaginea lui este alta, privita în evoluþia timpului: dintr-un sat sarac devine unul prosper, de nerecunoscut.

Ca orice nuvela, personajele sunt prezentate ºi aici în mediul lor de viaþa, caci acþiunea se desfaºoara în mediul rural, într-un sat de munte, cu un decor tipic. De asemenea, atât vorbirii personajelor cât ºi relatarilor autorului le este proprie oralitatea care da expunerii un character spontan ºi viu.
Prin toate aceste trasaturi specifice(gândurile, ideile ºi sentimentele sunt exprimate indirect, prin intermediul acþiunii, al povestirii ºi al personajelor; prezenþa conflictului-exterior sau interior), « mai multe referate din Romana