Poluarea - tipuri de poluare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Poluarea - tipuri de poluare

Referat despre Poluarea - tipuri de poluare
Poluarea aerului
Din activitatea specificã de metalurgie neferoasã se emit în atmosferã gaze cu dioxid de sulf, trioxid de sulf, vapori de acid sulfuric ºi pulberi cu conþinut de plumb, cadmiu, arsen ºi alte metale. La acestea se adaugã poluarea provocatã de pulberile cu conþinut de metale grele, antrenate de la iazurile de decantare, precum ºi emisiile în atmosferã provenite din arderile de combustibili din procesele tehnologice ºi de la centralele termice pentru producerea cãldurii ºi apei calde menajere.

Aerul este un amestec de gaze, alcãtuit astfel:
- oxigen 20,93% volum
-azot cca. 78% volum
- argon 0,93% volum
- dioxid de carbon 0,03%
- 0,07% (în zonele industrializate)

1. Oxigenul
Determinã în cea mai mare mãsurã însuºirile fizice ºi chimice ale aerului, însuºiri care fac din acesta un adevãrat scut protector, la adãpostul cãruia se desfãºoarã viaþa pe Pãmânt. Prezintã o deosebitã importanþã biologicã, fiind rãspunzãtor de procesele fundamentale care au loc la nivelul regnului animal sau vegetal, dar ºi un constituent important al materiei din organismele vii.

2. Azotul
Este gazul cel mai rãspândit în atmosfera terestrã. Molecula azotului este cea mai stabilã dintre combinaþiile azotului. Azotul are un rol foarte important în viaþa plantelor ºi animalelor, fiind constituentul tuturor celulelor vii, proteinelor ºi acizilor nucleici.Animalele ºi plantele nu pot asimila direct azotul din aerul atmosferic; ele au nevoie de azot sub formã de sãruri solubile pe care plantele le iau din sol. Azotul intrã în sol pe doua cãi:
- prin intermediul unor bacterii fixatoare de azot care utilizeazã acest element la biosinteza unor compuºi azotaþi, necesari ºi plantelor gazdã;
- prin dizolvarea unor compuºi ai azotului în apa de ploaie, cand se formeazã acizii azotos ºi azotic.

3.Argonul
Este al treilea component al aerului. Nu are un rol ecologic deosebit.

4. Dioxidul de carbon
Este principalul purtãtor al carbonului în naturã. Circuitul carbonului cuprinde toate procesele prin care carbonul trece în atmosferã, în oceane si în corpul vieþuitoarelor.
Dioxidul de carbon (CO2) provine din:
- arderea combustibililor;
- putrezirea plantelor, animalelor si a bacteriilor moarte;
- erupþiile vulcanilor;
- respiraþia vieþuitoarelor.

Ziua, concentraþia de dioxid de carbon scade datoritã fotosintezei, iar noaptea creºte, datoritã respiraþiei vieþuitoarelor ºi absenþei fotosintezei. Dioxidul de carbon este un component important, care participã la procesul de fotosintezã, proces prin care plantele verzi convertesc energia solarã în energie chimicã, stocatã ca material organic.

Poluarea solului
Solul poate fi poluat :
-direct, prin deversãri de deºeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrãºãminte ºi pesticide aruncate pe terenurile agricole ;
-indirect, prin depunerea agenþilor poluanþi ejectaþi iniþial în atmosferã, apa ploilor contaminate cu agenþi poluanþi “spãlaþi” din atmosfera contaminatã, transportul agenþilor poluanþi de cãtre vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Poluarea este deosebit de evidentã ºi în cazul solului. Deºeurile de tot felul care nu au fost evacuate în ape ºi aer acoperã uscatul tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru pãtrat este intens ºi multiplu solicitat, degradeazã terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, urâþesc natura tocmai acolo unde este mai cãutatã pentru frumuseþea ei. Încã o contradicþie a civilizaþiei: alãturi de capacitatea de a creea un mediu de viaþã acceptabil, chiar ºi în spaþiul cosmic, stã rezolvarea precarã a salubritãþii solului. Dar deºeurile solide constituie numai un aspect al problemei. Solul mai este supus acþiunilor poluãrilor din aer ºi apã.

Solul este locul de intâlnire al poluanþilor. Pulberile din aer ºi gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosferã se întorc pe sol. Apele de infiltraþie impregneazã solul cu poluanþi antrenându-i spre adâncimi, iar râurile poluate infecteazã suprafeþele inundate sau irigate. Aproape toate deºeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la întamplare pe sol.


De la mucul de þigarã sau biletul de autobuz pânã la autoturismul abandonat, de la picãtura de ulei scursã din tractorul care arã câmpul pânã la groapa de gunoi cu diverse deºeuri, toate sunt poluãri directe ale solului. În oraºe deºeurile sunt înlãturate mai mult sau mai puþin sistematic. Dacã nu ajung în ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitând poluarea la suprafeþe mai reduse, dar existã ºi pericolul infiltrãrii în pânza freaticã.

Poluarea apei
Apa folositã în scopuri casnice sau industriale se reîntoarce în naturã cu proprietãþi modificate, purtând cu sine deseuri (reziduuri) antrenate sau dizolvate. Îndepartarea reziduurilor pe cale umedã pare a fi o soluþie comodã ºi economicã, dar sarcina de a elimina deºeurile din apã este lasatã numai pe seama naturii. Astãzi însã, când necesitãþile de apa sunt din ce în ce mai mari, posibilitãþile naturii sunt de multe ori depãºite, iar consecintele se resimt imediat: calitatea surselor naturale este alterata, viata acvatica este periclitata, utilizarea ulterioara devine dificila sau chiar imposibila. O asemenea "rezolvare" se dovedeste profund daunatoare, caci apele uzate devin in majoritatea cazurilor poluate, aducatoare de pagube si de moarte.

O asemenea "rezolvare" se dovedeºte profund dãunãtoare, cãci apele uzate devin în majoritatea cazurilor poluate, aducãtoare de pagube ºi de moarte. Primul semnal de alarmã la apariþia poluãrii îl dau vieþuitoarele acvatice mãrunte. Pentru stabilirea modificãrilor calitãþii apei, sensibilitatea microorganismelor prezintã o importantã deosebitã. În miºcare sau fixate pe fund ºi pe maluri, trãiesc miliarde de vietãþi microscopice care se localizeazã unde gãsesc condiþii fizico-chimice favorabile (temperatura, lumina, oxigen dizolvat, saruri etc.). La rândul lor ele influenteazã compoziþia apei ºi pot asimila, în anumite limite, substanþele aduse de apele uzate.

Metode de combatere a poluarii
Combaterea poluãrii aerului urmãreºte prevenirea, limitarea deteriorãrii ºi ameliorarea calitãþii acestuia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sãnãtãþii ºi a bunurilor materiale. Pentru a preveni poluarea aerului atmosferic se iau urmãtoarele mãsuri :
- dotarea marilor întreprinderi
- industriale, a exploatãrilor miniere
- subterane cu dispozitive care epureazã
- ºi neutralizeaza substanþel poluante ;
- amplasarea noilor obiective industriale în afara zonelor de locuit ;
- reducerea emisiilor de oxizi de azot prin limitarea vitezei autovehiculelor ºi echiparea acestora cu convertoare catalice ;
- amplasarea în locuri speciale a rampelor de gunoi ºi transportul acestuia cu autovehicule închise ;
- realizarea unor perdele vegetale de protecþie în jurul întreprinderilor industriale ;
- plantarea de arbori ºi arbusti, extinderea pãdurilor.

Protectia apelor
Protecþia apelor de suprafaþã ºi subterane are ca obiectiv menþinerea si ameliorarea calitãþii acestora.
Principalele mãsuri în acest scop sunt :
- interzicerea evacuãrii la întamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa ºi, în primul rând, a apelor reziduale, comunale ºi industriale. Acestea trebuie colctate ºi îndepãrtate prin sisteme de canalizare sau instalaþii locale de colectare ;
- construirea de instalaþii de epurare a apelor reziduale ale localitãþii si unitãþilor zootehnice si industriale ;
- depozitarea reziduurilor solide în locuri special amenajate astfel încât acestea sã nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafaþã sau subterane « mai multe referate din Geografie