Politici regionale in Uniunea Europeana

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Politici regionale in Uniunea Europeana

Politica de dezvoltare regionala a Uniunii Europene isi are originea in diferentele de nivel ale veniturilor existente intre zone geografice distincte. Cele mai prospere zece regiuni ale UE sunt de trei ori mai bogate si investesc de trei ori mai mult in unitatile lor de productie decat cele mai sarace zece regiuni.
Aceasta problema s-a accentuat cu fiecare largire a Uniunii. Din 1988, aproape o treime din bugetul comunitar este dedicat sprijinirii zonelor mai putin avantajate, iar aceasta proportie tinde sa creasca.

Se cere facuta observatia ca sintagma "politica de dezvoltare regionala" desemneaza un set de masuri cu caracter unitar din punctul de vedere al adresarii - in speta, catre zone distincte din punct de vedere geografic, fara referire asadar la apartenenta de o anume tara sau grup de tari. O asemenea perspectiva globala trebuie corelata cu incidentele asupra capacitatii concrete de a influenta mersul lucrurilor si, totodata, cu interesele reale in dezvoltarea regionala. Formularea elementelor concrete de politica economica tine cont, prin urmare, de prezenta unor obiective si principii adecvate caracterului regional al primitorului de sprijin financiar, in contextul globalizarii abordarii din punctul de vedere al donatorului.

Daca avem in vedere aceste aspecte, in cadrul acestui segment al politicii comunitare intra mai multe componente: ajutorul acordat tarilor in curs de dezvoltare, sprijinul pentru dezvoltarea unor regiuni din tarile membre si asistenta acordata tarilor candidate.
Includerea relatiilor cu tarile candidate pe lista politicilor regionale ale Uniunii Europene este de data relativ recenta, mai precis de la reuniunea Consiliului Europei de la Copenhaga (21-22 iunie 1993). Cu aceasta ocazie, obiectivele programului PHARE au fost extinse de la acordarea de sprijin financiar pentru crearea si consolidarea institutiilor democratice (aflat in competenta Directoratului pentru Afaceri Externe), la suport pentru pregatirea aderarii la Uniunea Europeana.

Acest din urma scop al alocarii de fonduri s-a accentuat in 1997 si 1999, prin adoptarea programului "Agenda 2000", fiind prevazut ca din 2001, programul PHARE sa se concentreze prioritar asupra problemelor consolidarii cadrului institutional necesar in vederea aderarii.
Noutatea este semnificativa prin aceea ca o parte importanta din eforturile financiare ale integrarii este preluata chiar de catre Uniunea Europeana, iar procesul de aderare se desfasoara in doua etape distincte: prima, menita sa conduca la un nivel de dezvoltare necesar a fi realizat pentru inceperea negocierilor, iar urmatoarea, care respecta procedurile propriu-zise - negocierea conditiilor si documentelor de aderare, semnarea acestora etc. « mai multe referate din Stiinte Politice