Politica agricola comuna

5x puncte

categorie: Diverse

nota: 9.43

nivel: Liceu

3.Obiectivele politicii agriculturii comune
Reglementarile de politica agricola sunt cuprinse In articolele 38-46 ale Tratatului de la Roma (In prezent, articolele 32-38, dupa modificarile aduse de Tratatul de la Amsterdam). Articolul 38 (acum, articolul 32) stabileste ca: „piata comuna se va extinde si asupra sectorului agricol si comertului cu produse agricole” si ca „op[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Politica agricola comuna

3.Obiectivele politicii agriculturii comune
Reglementarile de politica agricola sunt cuprinse In articolele 38-46 ale Tratatului de la Roma (In prezent, articolele 32-38, dupa modificarile aduse de Tratatul de la Amsterdam). Articolul 38 (acum, articolul 32) stabileste ca: „piata comuna se va extinde si asupra sectorului agricol si comertului cu produse agricole” si ca „operarea si dezvoltarea pietei comune pentru produsele agricole vor fi insotite de crearea unei politici agricole comune”, iar articolul 39 (articolul 33 din varianta consolidata a Tratatului) fixeaza obiectivele politicii agricole comune:

a)Cresterea productivitatii agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, siprin utilizarea optima a factorilor de productie, in special a fortei de munca
b)Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola, In special princresterea veniturilor individuale ale lucratorilor agricoli
c)Stabilizarea pietelor
d)Asigurarea sigurantei aprovizionarilor
e)Asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatori

Tratatul de la Roma nu explica insa concret cum aveau sa fie realizate aceste obiective. De aceea, in 1958, ministrii agriculturii din cele sase state semnatare ale Tratatului s-au intâlnit la Stresa (Italia) pentru a se pune de acord asupra modului de transpunere in practica a politicii agricole. Ei au stabilit trei principii care sa guverneze PAC:
1)Principiul pietei unice: in interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circula fara restrictii
2)Principiul preferintei comunitare: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea Europeana, prin impunerea de preturi mai mari la produsele din import fata de productia interna

3)Principiul solidaritatii financiare: masurile comune sunt finantate dintr-un buget comun
Odata stabilite aceste principii, Comisiei i-a revenit responsabilitatea de a detalia masurile de politica agricola comuna. “Arhitectul” politicii a fost olandezul Sicco Mansholt, vice-presedinte al Comisiei si responsabil pentru agricultura.

Mecanismul consta, in linii mari, in protejarea veniturilor producatorilor agricoli prin intermediul preturilor, si anume prin instituirea unui nivel ridicat al protectiei vamale fata de concurenta straina, combinat, pentru anumite produse, cu unificarea preturilor interne, respectiv, fixarea de preturi comune insotita de un mecanism de sustinere a nivelurilor acestora. intrucât preturile interne erau mai ridicate decât cele mondiale, exporturile trebuiau incurajate prin subventii.

Masurile comune aveau sa fie finantate dintr-un buget comun. Piata agricola a Comunitatii devenea in acest fel o constructie solida, cu evolutii independente de tendintele pietelor internationale.
Propunerile Comisiei au fost acceptate de Consiliu in 1961, iar detaliile au fost negociate in anul urmator, incât PAC a intrat in vigoare din 1962. Efectiv, PAC a inceput sa functioneze din 1964, când s-au facut primii pasi spre uniformizarea preturilor. Trebuie subliniat aici faptul ca, datorita insistentelor Germaniei, pretul de interventie pentru grâu a fost stabilit la un nivel mult superior celui de pe piata mondiala.

Intr-o prima etapa, produsele carora li s-au aplicat masuri de unificare a preturilor au fost cerealele (1964), urmate ulterior (1966) de produse lactate, carne de vita, zahar, orez, plante oleaginoase, ulei de masline. Pentru alte produse: carne de porc, carne de pui, oua, fructe si legume, vin, s-au adoptat masurile de creare a unei piete unice (eliminarea barierelor tarifare intre tarile membre si instituirea protectiei comune la import), fara unificarea preturilor.

Treptat, masurile s-au extins, cu diferite grade de intensitate, si asupra altor produse: carne de miel, peste, tutun, flori, s.a., incât in prezent circa 90% din productia agricola a Uniunii Europene este reglementata intr-un fel sau altul prin masuri comune.
Aplicarea acestor masuri a determinat curând efecte secundare nedorite. Preturile mari garantate au incurajat in mod firesc cresterea productiei (in special la grâu, unt si carne de vita), care la rândul ei s-a transformat in supraproductie, care a antrenat cresterea exponentiala a cheltuielilor agricole.

De aceea, in 1968, acelasi Sicco Mansholt a initiat o prima tentativa de reforma. Ideea lui a fost sa provoace o restructurare a exploatatiilor agricole in sensul cresterii dimensiunilor lor prin comasari. Fermele mari fiind mai eficiente si rezistând mai bine jocului pietei, ar fi fost posibila si reducerea nivelului masurilor de protectie. Reforma nu a putut fi pusa in aplicare,neintrunindu-se consensul asupra ei.

PAC si-a pastrat asadar caracteristicile si in perioada anilor 70. Anii 80 au adus insa unele schimbari, cea mai importanta fiind introducerea cotelor de productie, care limitau dreptul producatorilor la veniturile garantate functie de un nivel maxim al productiei. Cote s-au introdus,intr-o prima etapa, la cereale, produse lactate, zahar.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Diverse

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.