Podurile dunarene

5x puncte

categorie: Geografie

nota: 10.00

nivel: Liceu

In tara noastra, constructia de poduri a capatat o forma organizata o data cu aparitia cailor ferate. Din pacate insa, primele linii executate de concesionari n-au avut de la inceput poduri sau tuneluri corespunzatoare, fapt ce a facut necesare consolidari sau refaceri ulterioare la aproape toate lucrarile de acest gen. Situatia s-a schimbat dupa 1881, cand mari ingineri romani, de o impresio-nan[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Podurile dunarene

In tara noastra, constructia de poduri a capatat o forma organizata o data cu aparitia cailor ferate. Din pacate insa, primele linii executate de concesionari n-au avut de la inceput poduri sau tuneluri corespunzatoare, fapt ce a facut necesare consolidari sau refaceri ulterioare la aproape toate lucrarile de acest gen. Situatia s-a schimbat dupa 1881, cand mari ingineri romani, de o impresio-nanta capacitate profesionala - Dimitrie Frunza, Spiridon Yorceanu, Elie Radu, Constantin Olanescu, George Duca, Anghel Saligny, Mihail Romniceanu si altii -, au promovat interesul unei exploatari eficiente.

Daca podurile de lemn au facut epoca in secolele trecute, perioada moderna le-a rezervat un loc cu totul secundar in istoria constructiilor ingineresti. Incepand din secolul al XIX-lea, toate podurile din lemn executate pe teritoriul tarii noastre, destul de numeroase, au avut un caracter provizoriu, ele urmand a fi inlocuite, mai devreme sau mai tarziu, cu poduri metalice sau din beton.
Construirea unui pod de cale ferata peste Dunare care sa lege Tara Romaneasca de Marea Neagra devenise necesara inca din timpul domniei lui Barbu Stirbei.

In anul rascumpararii liniei Cernavoda - Constanta (mai precis, la 10 decem-brie 1882), guvernul roman lansa un concurs international pentru proiectarea a doua poduri mari peste Dunare si peste bratul Borcea, la Cernavoda si, respectiv, Fetesti. Dar nici unul dintre cele opt proiecte prezentate comisiei de examinare, in anul 1883, de firme din Franta, Germania, Elvetia si Belgia nu a fost acceptat.
Dupa trei ani, in 1886, are loc un al doilea concurs, la care participa cinci firme, dar rezultatul ramane acelasi. Intr-un moment de stralucita inspiratie, comisia ii propune lui Anghel Saligny sa prezinte un proiect.

In decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrarilor Publice, il insarcineaza oficial pe Saligny cu elaborarea proiectului liniei Fetesti - Cenavoda. E o decizie surprinzatoare, tinand seama de faptul ca numai cu cativa ani in urma acelasi minister refuzase sa ia asupra sa raspunderea executarii unor tabliere mici, lucrarea fiind preluata de firme particulare. Inainte de a incepe proiectarea, Anghel Saligny isi formeaza o echipa de ingineri specialisti de la Scoala Nationala de Poduri si Sosele, printre care Ion Baiulescu, N. Herjeu, St. Gheorghiu, Alex.

Badescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade si altii, adusi mai tarziu. O data rezolvate toate problemele de ordin tehnic si economic, echipa de specialisti isi incepe practic activitatea de proiectare, reusind, dupa o munca intensa, sa termine, la 1 decembrie 1889, elaborarea formei finale a proiectului. Dupa numai un an (la 9 octombrie 1890), timp in care au fost repartizate si demarate lucrarile de uzinare si de montare a tablierelor, a inceput si lupta pentru invingerea greutatilor aparute in executie.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Geografie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.