Pneumoniile - notiuni teoretice

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Pneumoniile - notiuni teoretice

Pneumonia Pneumococicã

Este prototipul ºi principala cauzã de pneumonie bacterianã din þara noastrã. Deºi incidenþa pneumoniei produsã de Streptococcus pneumoniae a scãzut foarte mult în ultimele decenii, datoritã ameliorãrii condiþiilor generale de igienã ºi administrãrii precoce de medicamente antimicrobiene în infecþiile respiratorii, totuºi ea rãmãne o boalã severã, mai ales la grupe selecþionate de bolnavi.

Epidemologie

Incidenþa anualã a pneumoniei pneumococice este numai parþial cunoscutã, din cauza dificultãþilor practice a diagnosticului bacteriologic ºi prin neobligativitatea declarãrii bolii. Pneumonia apare sporadic, la persoane anterior sãnãtoase, dar posibil ºi în mici epidemii în colectivitãþi sau familie.

Este mai frecventã la bãrbaþi, decât la femei, precum ºi anotimpurile reci ºi umede (iarna, primãvara), atunci când numãrul purtãtorilor de pneumococ este maxim. Pneumococul este un germen habitual al cãilor respiratorii superioare, dar starea de purtãtor variazã între 6% la adulþi ºi 38% la copii. Rata purtãtorilor scade cu avansarea în vãrstã.
Etiopatogenie

Etiologie Streptococcus pneumoniae (pneumococul) este agentul etiologic al pneumoniei pneumococice. El este un germen gram pozitiv, aºezat în diplo, lanceolat ºi încapsulat. Capsula pneumococicã conþine un polizaharid pe baza cãruia au fost identificate peste 80 de tipuri. Tipurile 1, 2, 3, 6, 7, 14, 19 ºi 23 determinã aproximativ 80% din pneumoniile cu pneumococ la adulþi. Stereotipul 3 de pneumococ are o capsulã deosebit de groasã ºi o agresivitate deosebitã, producând pneumonii severe ºi bacteriemie, în special la bãtrâni sau bolnavi cu afecþiuni organice (diabet, alcoolism, boli pulmonare cronice etc.)

Patogenie

Infecþia pulmonarã cu pneumococ se face pe cale aerianã. Persoanele care fac pneumonie pneumococicã sunt de obicei colonizate la nivelul orofaringelui cu germeni virulenþi, care în condiþiile scãderii mecanismelor de apãrare ale aparatului respirator, tranzitorii sau cronice, ºi aspirãrii pulmonare de secreþii, dezvoltã modificãri patologice tipice.

Pneumococii aspiraþi de la nivelul orofaringelui pânã la alveolele pulmonare, determinã o reacþie inflamatorie, cu producerea unui exudat alveolar bogat în proteine, care permite proliferarea rapidã a germenilor ºi rãspândirea lor. Exudatul alveolar infectat trece în teritoriile alveolare adiacente prin porii interalveolari descriºi de Cohn. Pe de altã parte exudatul ajunge la nivelul bronºiilor, de unde este aspirat în alte teritorii pulmonare.

În câteva ore se constituie o alveolitã cu polimorfonucleare ºi eritrocite, care cuprinde mai multe segmente sau un lob pulmonar. Într-un stadiu ulterior, macrofagele migrate în alveole împreunã cu polimorfonuclearele realizeazã procesul de fagocitozã. Fagocitoza este dependentã de activarea complementului, pe cale alternã, de câtre componente ale peretelui microbian.

Anticorpii anticapsulari specifici apar între a cincea ºi zecea zi de la infecþia pneumococicã ºi ei accentueazã fagocitarea pneumococilor. Procesul de vindecare al leziunilor este complex, un rol important jucându-l macrofagele alveolare ºi drenajul limfatic.

Drenajul limfatic al germenilor se realizeazã precoce în timpul infecþiei pulmonare. Dacã ganglionii limfatici regionali sunt depãºiþi, germenii pot sã pãtrundã în sânge realizând bacteriemii, întâlnite la 15-30% din bolnavi. Bacteriemia este mai frecventã în caz de infecþie cu serotipuri mai virulente (pneumococ tip 3) ºi poate fi la originea unor metastaze septice (articulaþii, endocard, meninge, peritoneu).

Deºi individul sãnãtos are o capacitate eficientã de apãrare faþã de invazia pneumococicã, o serie de factori care acþioneazã temporar sau de lungã duratã, pot interfera cu mecanismele de apãrare respiratorie crescând susceptibilitatea la infecþii. Printre aceºtia mai importanþi sunt: expunerea la frig ºi/sau umezeala, oboseala excesivã, infecþii virale respiratorii, alcoolism, insuficienþã cardiacã, diabet-cirozã, boli pulmonare cronice, hipogamaglobulinemii câºtigate sau congenitale, mielom multiplu, situaþii dupã splenectomie sau transplant renal. « mai multe referate din Medicina