Planetele sistemului solar

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Planetele sistemului solar

Planeta Pamant
Pamantul (numit si Terra sau "Planeta albastra") este in sistemul solar a treia planeta ca distanta fata de Soare si a cincea ca marime. Cand desemneaza planeta (si nu solul), cuvantul se scrie cu majuscula. Terra face parte dintre planetele interioare ale sistemului solar (planetele aflate in interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planeta telurica din sistemul solar, si singura din Univers cunoscuta ca adapostind viata (controverse legate de existenta vietii extraterestre continua sa existe).

Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde (4,57O109) de ani, iar singurul ei satelit natural Luna, numita si Selena dupa zeita lunii Selene, a inceput sa o orbiteze putin timp dupa aceea, cu circa 4,533 miliarde (4,533O109) de ani in urma. Pentru comparatie, varsta calculata a Universului este de circa 13,7 miliarde de ani. Suprafata Pamantului este acoperita in proportie de 70,8% de apa, restul de 29,2% fiind solid si "uscat".

Zona acoperita de apa este impartita in oceane, iar uscatul se subimparte in continente. De la formarea sa Pamantul a trecut prin numeroase procese geologice si biologice majore, astfel incat toate urmele conditiilor sale initiale au fost sterse. Suprafata exterioara a planetei Terra este impartita in mai multe placi tectonice, care de-a lungul timpului se deplaseaza unele fata de celelalte.

Miezul planetei este activ (fierbinte si lichid), fiind format din mantaua topita si miezul metalic, generator al campului magnetic. Conditiile atmosferice si de la suprafata, care au permis aparitia vietii pe Terra, au fost la randul lor influentate in mod decisiv de catre diversele forme de viata. Acestea se afla intr-o balanta ecologica fragila, in permanenta schimbare.

Planeta Marte
Marte este, pornind dinspre Soare, a patra planeta a sistemului solar, a carei denumirea provine de la Marte, zeul roman al razboiului. Uneori mai este numita si "planeta rosie" datorita infatisarii sale vazuta de pe Pamant. Culoarea rosiatica se explica prin prezenta pe suprafata sa a oxidului de fier.

Marte este o planeta telurica (de tip terestru) cu o atmosfera subtire; printre caracteristicile suprafetei se numara si craterele de impact ce amintesc de Luna, dar si vulcani, vai, deserturi si calote glaciare polare ce amintesc de Pamant. Pe Marte se gaseste cel mai inalt munte cunoscut al sistemului solar, Olympus Mons(26.000 m alt.), precum si cel mai mare canion, numit Valles Marineris. In anul 2008, in trei articole publicate in revista Nature s-au adus dovezi despre un crater de impact urias, lung de 10.600 km si lat de 8.500 de km, care este de apoximativ patru ori mai mare decat craterul Bazinul Polul-Sud-Aitken de pe Luna.

Pana la misiunea Mariner 4 din 1965 se banuia ca pe suprafata planetei exista apa lichida. Aceste banuieli se bazau pe variatiile suprafetelor luminate si ale celor intunecate, in special ale celor din zonele polare ale planetei, ce pareau a fi continente si mari; dungile negre erau interpretate ca fiind rauri. Odata cu aceasta misiune s-a dovedit insa ca aceste caracteristici erau doar iluzii optice; cu toate acestea Marte ar putea avea conditii de viata pentru microorganisme si apa in stare solida, conform misiunii Phoenix Mars Lander la 31 iulie 2008.

Marte are doi sateliti mici si diformi, Phobos si Deimos, care insa ar putea fi doar doi asteroizi capturati candva de gravitatia planetei. Marte poate fi vazut de pe Pamant si cu ochiul liber. Magnitudinea aparenta atinge -2,9, luminozitate depasita doar de Soare, Venus, Luna si uneori si de Jupiter.

Planeta Jupiter
Jupiter este a cincea planeta de la Soare si este cea mai mare dintre toate planetele sistemului nostru solar. Are diametrul de 11 ori mai mare decat cel al Pamantului, o masa de 318 ori mai mare si un volum de 1300 ori mai mare. Jupiter este al patrulea obiect de pe cer ca stralucire (dupa Soare, Luna si Venus; si cateodata Marte).

A fost cunoscut din timpuri preistorice. Descoperirea de catre Galileo Galilei si Simon Marius , in 1610, ai celor patru mari sateliti ai lui Jupiter: Io, Europa, Ganymede si Callisto (cunoscute ca satelitii Galileeni) a fost prima descoperire a unui centru de miscare aparent necentrat pe Pamant. A fost un punct major in favoarea teoriei heliocentrice de miscare a planetelor a lui Nicolaus Copernic; sustinerea de catre Galileo a teoriei coperniciene i-a adus probleme cu Inchizitia.

Inainte de misiunile Voyager erau cunoscuti 16 sateliti. Jupiter are probabil un "miez" de material solid in cantitate de 10 pana la 15 mase Pamantene.Deasupra acestui miez se gaseste partea principala a planetei formata din hidrogen metalic lichid. Aceasta forma exotica a acestui element atat de comun se gaseste doar la presiuni ce depasesc 4 milioane bari, cum este cazul in interiorul lui Jupiter (si Saturn).

Hidrogenul metalic lichid e format din electroni si protoni ionizati (ca in interiorul Soarelui dar la o temperatura mult mai mica). La temperatura si presiunea din interiorul lui Jupiter hidrogenul este un lichid, si nu un gaz. Este un conducator electric si sursa campului magnetic a lui Jupiter. Acest strat contine probabil ceva heliu si unele urme de "gheturi".

Stratul de la suprafata e compus in principal din hidrogen molecular obisnuit si heliu ce e lichid in interior si gazos la exterior. Atmosfera care o vedem noi este doar partea superioara a acestui strat adanc. Apa, dioxidul de carbon, metanul precum si alte molecule simple sunt de asemenea prezente in cantitati mici. « mai multe referate din Astronomie