Peisaje agricole
2x puncte
categorie: Geografie
nota: 9.16
nivel: Liceu
În regiunile semideșertice, deoarece au un sezon arid mai pronunțat si ploi mai putin frecvente, pot fi cultivate numai plante putin pretențioase, rezistente la secete precum sorgul, meiul și manioca. Culturile pentru comerț includ bumbacul și sisalul. Unde pot fi crescute vite, ele pot ajuta la perfecționarea sistemului de agricultură, însă pe marile suprafețe infestate cu musca țețe se practica[...]
DOWNLOAD REFERAT
Preview referat: Peisaje agricole
Suprafețele cu o rată mai mare a ploilor se bazează pe un amestec de agricultură și creșterea animalelor. În anii în care ploaia este suficientă pentru a produce o recoltă mulțumitoare, imigranții din districtele suprapopulate venind în număr mai mare cresc șansele unui dezastru la revenirea secetei. De asemenea, creșterea terenurilor cultivate duce la reducerea păturii vegetale și accelerează eroziunea.
Pe mari suprafețe din estul Africii, ploaia nu este suficientă pentru culturi, precum în Somalia și în 70 % din Kenya unde precipitațiile nu trec de 50 cm în patru din cinci ani. În aceste regiuni singura utilitate posibilă a terenurilor este pastorală. Pe suprafețele cele mai uscate precum coasta Mării Roșii, întreaga Somalie și nord-estul Kenyei, cel mai important animal este cămila arabă ,altfel vitele sunt cele mai răspândite, de obicei împreună cu turme de oi, capre și câțiva măgari. Aceste animale pot oferi carne, lapte, piele, lână sau păr, și transport. De vreme ce aceste animale pășunează sau rod, trebuie urmărite variațiile ploii și ale anotimpurilor în vederea vegetației și a apei de care depind. Acest tip de viață nomad duce la limitarea numărului de vite și de produse care pot fi transportate, cât și a accesului la instituții precum școala sau spitalele. Vaccinarea animalelor, cât și construirea de sonde și rezervoare de apă au dat oamenilor posibilitatea de a-și mări numărul de animale, dar aceasta a dus la pășunat excesiv și respectiv la degradarea pământului și la creșterea mortalității în perioada secetoasă. O problemă este deținerea a cât mai multe animale în detrimentul pământului care este resursa primară. Astfel, interesul de a menține pășunea scade considerându-se că va fi folosită de turma altcuiva. De asemenea, păstorul este conștient că această conservare experimentală poate distruge turma, dar respinge alte alternative din cauza tradițiilor culturale.
Zonele semiaride ale coastei Eritreei, Somalia, nordul Kenyei, și în regiunea Ogaden a Etiopiei sunt ocupate în cea mai mare parte cu soluri uscate relativ acoperite de plante. Solurile roșii sunt bogate în fier si sunt de o valoare agricolă medie dacă sunt irigate. Mai puțin fertile sunt solurile bătrâne și cu foarte multe plante sălbatice , precum în Tanzania.
Asia Centrală
Stepa, amestecată cu deșertul, munții, pământul acoperit de verdeață ori cultivat, a determinat ușor legaturi inevitabile intre nomazi și agricultori prin structura sa.
Fauna regiunilor semideșertice de la nord si nord-est de Marea Caspică este influențată de stepa și deșertul intre care se află. Acolo viețuiesc două tipuri de antilope (saiga și jaran), marmotele (rozătoare de nisip), și viezurele de nisip. Există multe reptile precum șopârlele, șerpii(cobra și boa de stepă), și broaște țestoase ,insecte precum scorpioni, păianjeni karakurt, periculoase pentru om și cămile.
Zonele de vegetație ale stepei se regăsesc mai degrabă în sudul Rusiei și Ucraina, deși se extind de asemenea până la Dunăre, iar vegetația semideșertică caracterizează solurile uscate din apropierea nordului și nord-vestului malurilor Mării Caspice.
Peisajul mediteranean
În Europa Mediteraneană există la adăpostul rămășițelor pădurilor munților, animale precum caprele sălbatice, oile sălbatice(oița de Corsica și Sardinia), pisicile sălbatice, și mistreți. Reptile sunt comune acestor locuri prin șerpi(vipere),șopârle si broaște țestoase, dar păsări sunt puține.
Vegetația mediteraneană include păduri, arbuști (maquis), formați din diverși copaci, arbuști și plante aromate. Asemenea arbuști sunt dispersați din cauza secetei din timpul verii, mai ales in zonele unde solul este format din calcar sau unde exista puțin pământ sau deloc.
Franța
De-a lungul secolelor, adaptarea umană la mediul variat al Franței a dus la apariția a două mari tipuri de peisaje: mediteranean și de terenuri cultivate intens. Astfel că Franța conține peste 30 mil. hectare de suprafață agricolă și mai mult de jumătate este utilizat pentru culturile arabile, circa 40% este format din pășuni și 4% este utilizat pentru culturi permanente precum podgorii și livezi. Suprafețele unde se practica agricultura sunt localizate predominant în nordul și vestul țării, și în jurul Parisului. Pășunile se află în regiunile vestice ale Basse-Normandiei. Iar marile suprafețe destinate cultivării permanente se află în regiunile mediteraneene.
Zona mediteraneană este recunoscută pentru producția sa de fructe(mere, pere și piersici), dar se cultivă de asemenea; și sunt crescute turme de oi. « mai multe referate din Geografie