Paralela intre doua texte poetice moderne

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Paralela intre doua texte poetice moderne

Prima Arta Poetica a fost semnata de Aristotel, in orizontul anului 330 i. H., axandu-se pe conceptul de mimesis (A©arta - imitare a naturiiA>>). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe Horatiu (Epistola catre Pisoni), Quintilian s.a.Tudor Arghezi este autorul a numeroase arte poetice: Testament, Ruga de seara, Incertitudine, Epigraf, Flori de mucigai, Cuvant, Poetului necunoscut, Hora de poeti etc.

In fruntea volumului de debut, Cuvinte potrivite, din anul 1927, Tudor Arghezi plaseaza cea mai interesanta dintre artele sale poetice, Testament, un poem esential pentru intregul sau program estetico-literar. In "deschiderea" Testamentului arghezian, cartea - ca bun testamentar transmis fiului - se revela simbolic in treapta intru cunoastere veridica, in prim-hrisov A©al robilor cu saricile pline de oseminteA>> transmise in fiinta poetului.

Tatal-poet lasa mostenire fiului nu orice fel de carte, ci cartea-tezaur intru cunoastere a neamului sau din temelia piramidei sociale, carte oglindind A©seara razvratitaA>> a stramosilor ce au urcat A©pe branciA>>, prin "rapile" / "gropile adanci" ale istoriei. Rostul cartii este clar expus:"Ca sa schimbam, acum, intaia oara, / Sapa-n condei si brazda-n calimara. De aceea, Batranii-au adunat, printre plavani, / Sudoarea muncii sutelor de ani." Aici, pentru A©urmasii stapaniA>>, nu robi ca pana acum, rasar A©cuvinte potrivite si leagane...A>>, desigur, A©din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteA>>.

Arta poetica argheziana consta in valorificarea, rafinarea, sublimarea tuturor elementelor ce intra in sfera realitatii pure, neinfrumusetate romantic, samanatorist etc., indeosebi a elementelor ce apartin apoeticului, uratului, grotescului, infernalului / monstruosului etc.:
"Facui din zdrente muguri si coroane. / Veninul strans l-am preschimbat in miere, / Lasand intreaga dulcea lui putere. / Am luat ocara, si torcand usure / Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure."

Discursul fixeaza esenta poeticului, conditia creatorului, raportul lui cu propria arta si cu lumea, speculand asupra tehnicii, materiaAZlelor si practicilor poetice; dincolo de "poezia despre poezie", textul se construieste ca o ampla meditatie asupra destinului colectivitatii, a relatiei individualitatii creatoare - artistul - cu natia, vazuta in simultaneitatea generatiilor ei trecute si viitoare, a istoriei colective, ca progresiva inaltare prin cultura. In centrul discursului, vocea lirica e cea a poetului-bard, conducator al cetatii si mediator in relatia ei cu Dumnezeu si cu stramosii.

Toate aceste aspecte orienteaza, in traditie romantica, viziunea despre poezie spre o dimensiune sociala. Metafora centrala a poeziei este cartea, sinonima cu poezia. Ea este unicul bun lasat mostenire pentru a-si indeplini cu prioritate rolul de liant intre generatii, de la eul creator la "fiul" caruia ii este destinata si impreuna cu "strabunii" pe care-i eternizeaza. Opera e cea care exprima si construieste constiinta unitatii de neam, sublimata si spiritualizata prin arta. « mai multe referate din Romana