Paradoxurile lecturii
1x punct
categorie: Romana
nota: 7.52
nivel: Liceu
"Lectura, acest viciu nepedepsit": formula a facut o glorioasa cariera, mai ales īn anii 30-40, e invocata si astazi des desi, cu siguranta, putini mai citesc textul īn care Valéry Larbaud explica ce īntelege prin "vice impuni". De fapt, Larbaud relua o sintagma dintr-un poem al unui anume Logan Pearsall Smith care, īn pasajul respectiv, vorbea despre lectura ca despre "acel viciu rafinat si [...]
DOWNLOAD REFERAT
Preview referat: Paradoxurile lecturii
Sīntem, se vede imediat, departe de discursul euforic si conventional care exalta binefacerile lecturii. Astazi, scrie Larbaud, multi stiu sa citeasca asa cum stiu sa conduca automobilul sau sa se serveasca de telefon. E fara sens a īncerca sa-i convingem pe medici si pe avocati ca o solida cultura literara si filosofica este si o sursa de intense placeri: nu cultura sau incultura lor ma intereseaza, ci faptul daca medicul ma vindeca si daca avocatul īmi reprezinta eficient interesele. Exista īnsa o categorie de persoane care, prin profesiunea lor, . sīnt obligate sa-i initieze pe copii si pe tineri īn placerea lecturii si sa faca īn asa fel ca viciul sa devina o pasiune. Eseul lui Larbaud reconstituie etapele acestei initieri si schiteaza, apoi, o tipologie a cititorilor, de la elevul care descopera lecturile nerecomandate de manuale pīna la lectorul profesionist.
Itinerariu initiatic, asadar, marcat de obstacole, interdictii, tentatii si renuntari. Forma superioara a placerii lecturii e atinsa, crede Larbaud, doar de o elita ce reuseste sa se sustraga finalitatilor pragmatice si presiunilor conjuncturale: e placerea expertului, pentru care doua-trei pagini sīnt suficiente ca sa-si dea seama daca o carte e buna sau nu. Si asta indiferent de opinia criticilor, a caror judecata poate fi deformata de rea credinta, de cultura insuficienta, de lipsa de gust, de interese extra-literare etc. Calitatea de "expert" implica o mare doza de discretie precum si eliberarea de ambitii si de vanitati; lectura e, din nou, o placere solitara, un viciu practicat īntr-un soi de clandestinitate.
Ideea ca "pedagogia lecturii" presupune, paradoxal, o totala independenta a spiritului e o idee recurenta, de la Virginia Woolf ("Singurul sfat ce se poate da cuiva īn ce priveste lectura este de a nu accepta nici un sfat, de a urma, dimpotriva, propriul instinct, de a utiliza propriile facultati intelectuale, de a trage propriile concluzii") pīna la Hector Bianciotti ("Nu formezi un cititor altfel decīt deschizīndu-i usile bibliotecilor, facilitīndu-i accesul la tot felul de carti. Te nasti cititor asa cum te nasti arhitect sau blond"). Mai important mi se pare īnsa, cum spuneam si mai īnainte, accentul pus pe efortul si pe dificultatile pe care le presupune lectura. Dar nu gaseste oare "viciosul" placeri tocmai īn ceea ce pe altii īi dezgusta sau īi inhiba? « mai multe referate din Romana