Paradoxele logice

2x puncte

categorie: Psihologie

nota: 8.52

nivel: Liceu

Termenul de “paradox“ poate fi definit în mai multe feluri :

1) expresie din care pot fi deduse propoziții contradictorii
2) contradicție formală dedusă într-un sistem teoretic
3) contradicție rezultată din încercarea de a explica anumite fapte cu ajutorul unei metode date .

Pentru scopuri diferite o definiție se poate dovedi mai utilă [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Paradoxele logice

Termenul de “paradox“ poate fi definit în mai multe feluri :

1) expresie din care pot fi deduse propoziții contradictorii
2) contradicție formală dedusă într-un sistem teoretic
3) contradicție rezultată din încercarea de a explica anumite fapte cu ajutorul unei metode date .

Pentru scopuri diferite o definiție se poate dovedi mai utilă decât alta . Unul dintre cele mai cunoscute paradoxe este acela descoperit de Cantor „paradoxul mulțimii tuturor mulțimilor ” .
Rezolvarea paradoxelor ( constituirea unor teorii în care paradoxele date să fie evitate ) s-a făcut prin diferite procedee care toate au la bază un principiu de ierarhizare a abstracțiilor . Sunt cunoscute în special metodele propuse de Russel (teoria tipurilor ) , Hilbert , Brouwer , Bocivar , Quine .

În cele ce urmează nu mă voi ocupa însă de procedeele formale de rezolvare ci de aspecte filozofice ale fenomenului paradoxal .
Studiul paradoxelor nu se reduce la găsirea unor procedee de evitare a lor căci în acest caz le-am trata ca pe un fenomen de importanță locală și strict formală pentru teoria dată și ar părea ca un fenomen absolut negativ pentru cunoaștere . Cunoaștem diferite specii de contradicții formale : sofisme , paralogisme , identificări false , paradoxe ( antinomii ) , aporii , etc. Ele pot prezenta importanță sub cele mai diferite aspecte .

Immanuel Kant a fost primul mare filozof care s-a apropiat de înțelegerea importanței deosebite a antinomiilor. “ Pe pozițiile vechii metafizici ” , scria Hegel , se admitea că atunci când cunoașterea cade în contradicții aceasta ar fi doar o rătăcire întâmplătoare , produsă de o greșeală subiectivă în deducție și raționare . După Kant însă stă în natura gândirii însăși de a cădea în contradicții ( antinomii ) când vrea să cunoască „ infinitul ” 1 .

O deosebită importanță pentru înțelegerea antinomiilor științei prezintă observațiile făcute de Marx într-o carte de a sa 2 asupra contradicțiilor economiei politice clasice engleze .
Problemele ce se impun în studiul paradoxelor privesc structura ( mecanismul ) , cauzele și rezolvare lor .
În structura paradoxelor apar asemenea categorii ca mulțime , element , totalitate ( “toți” ) , adevăr , fals , desemnare , etc. precum și unele raporturi corespunzătoare . Istoria logicii și matematicii a arătat că dificultățile apărute vizează mai ales raportul acestor categorii cu absolutul și relativul precum și cu finitul și infinitul .
Care este cauza paradoxelor ?

Cauza lor nu poate fi doar ceva “subiectiv” căci rolul și problematica pe care au stârnit-o apariția lor în istoria matematicii și logicii sugerează cu totul altceva .
În realitate , așa cum arăta Marx în legătură cu contradicțiile economiei clasice engleze , dedesubtul acestor antinomii stau probleme dificile ale cunoașterii . Gândirea cade în antinomii ( paradoxe ) în efortul ei de a cunoaște realitatea obiectivă . Cauza antinomiilor științei stă în procesul cunoașterii , proces care are la rândul său legile sale naturale ; dar gândirea nu cade în antinomii oricând și oricum .

“ Criza științei ” nu era un fenomen nou , fizica , biologia ș.a , domenii științifice o suportaseră deja .
Contradicțiile formale apărute în mecanica clasică erau irezolvabile din punctul de vedere al acestei mecanici . Conceptele și principiile mecanicii trebuiau revizuite . Această sarcină a fost îndeplinită în mare parte de A. Einstein . În acest caz ca și în altele ieșirea din “ faza paradoxală” (deci din criză) a însemnat o adevărată revoluție în știință .
Studiind istoria științei putem conchide că în cunoașterea paradoxelor sunt formele nemijlocite (concrete) pe care le iau contradicțiile , că antinomia (paradoxul) reprezintă contradicția specifică cunoașterii.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.