Parabola teniei

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Parabola teniei

De citeva ori mi-a trecut prin cap sa-i scriu unuia sau altuia (toti traiau inca pe atunci), cerindu-i vreo indrumare in problema aceea spinoasa: cum sa deAZvin scriitor. insa n-am indraznit niciodata, din timiditate, sau poate din cauza acelui tip de pesimism inhibant -- la ce sa le mai scriu, cind stiu sigur ca nici unul din ei nu va catadicsi sa-mi raspunda? -- care nimiceste de obicei vocatiile multor tineri din tarile unde literatura nu inseamna cine stie ce in ochii majoritatii si supravietuieste la periferia vieAZtii sociale, ca o indeletnicire aproape clandestina.

Pe dumneata nu te-a incercat aceasta paralizie, din moment ce mi-ai scris. Este un inceput bun in aventura in care ai dori sa te lansezi si de la care asAZtepti -- sint sigur, desi nu reiese din scrisoare -- ati-tea minuni. indraznesc sa-ti sugerez sa nu te bazezi prea mult pe asta, nici sa nu-ti faci mari iluzii in leAZgatura cu succesul. Desigur, nu exista vreun motiv anume sa nu-l obtii, dar daca vei persevera scriind si publicind, vei descoperi degraba ca premiile, recunoasterea publica, vinzarea cartilor, prestigiul soAZcial al unui scriitor au o cale a lor foarte sui generis, cit se poate de arbitrara, intrucit uneori se feresc ca de foc de cei care le-ar merita cel mai mult, asediin-du-i in schimb si covirsindu-i pe cei mai putin merituosi.

Astfel incit cine vede in succes stimulul esential al vocatiei sale se va alege cu visul spulbeAZrat, confundind de fapt vocatia literara cu cea a gloAZriei, a stralucirii, ori a beneficiilor economice pe care le ofera citeodata literatura, citorva scriitori (foarte putini). Or, lucrurile acestea sint diferite.Poate ca trasatura principala a vocatiei literare consta in faptul ca acel care o are traieste exercitaAZrea acelei vocatii ca pe cea mai minunata recompensa de care va avea vreodata parte, mult, mult mai pretioasa decit toate cele pe care i le-ar putea oferi roadele ei.

Aceasta este una din certitudinile mele absolute, printre atitea nesigurante si sovaieli legate de vocatia literara: scriitorul simte la modul cel mai intim ca scrisul e tot ce i s-a intimplat mai bun in viata, tocmai fiindca a scrie inseamna pentru el cel mai frumos fel posibil de a trai, indiferent de conAZsecintele sociale, politice sau economice decurgind din scrisul lui.

Vocatia mi se pare a fi punctul de plecare indisAZpensabil in discutia noastra despre ceea ce pe dumAZneata te insufleteste si te nelinisteste totodata: cum sa devii un scriitor. E o chestiune misterioasa, de buna seama, asediata de incertitudine si de subiecAZtivitate. Dar asta nu inseamna ca se sustrage oricarei incercari din parte-ne de a o explica la modul rational, evitind mitologia vanitoasa, muiata in religiozitate si trufie, cu care o inconjurau romanticii, facind din scriitor un ales al zeilor, o fiinta insemAZnata pe frunte de o forta supraomeneasca, transcenAZdenta, ca sa scrie acele cuvinte divine sub influenta carora spiritul uman se sublimeaza si, gratie conAZtaminarii sale cu Frumusetea (cu majuscula, desiAZgur), atinge nemurirea. « mai multe referate din Romana