Padureanca - nuvela psihologica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Padureanca - nuvela psihologica

Simina este tipul femeii stramutate intr-un plan al existentei impropriu. Ea apartine muntelui, spatiilor inalte, zona de campie, lowland-ul, nefiindu-i propice, situand-o in centrul unor imprejurari dramatice.

Aceasta realitate genereaza drama ce intersecteaza destinele celor trei tineri si a batranului Neacsu: gradientul de mediu si de mentalitati creeaza energii distructive, care se rasfrang asupra personajelor situate in apropierea acestui "vartej" de intentii reprimate, centrifuge. in modul de gandire al bogatanului, indecizia provine din mentalitatile diferite ale claselor sociale: casatoria cu o fata mai saraca este o mezalianta,, conventia sociala fiind mai puternica decat in situatiile in care totul se realiza amiabil.

Despre casatoria lui Iorgovan cu Simina, Busuioc vorbeste mult, cere sfaturi, convoaca adevarate conclavuri. Pentru Iorgovan, nehotararea provine nu atat dintr-o interdictie, ci din absenta acesteia, din incapacitatea de a lua hotarari de unul singur. Cei doi tineri, Iorgovan si Simina, se comporta precum obiectele mici care, incarcate electrostatic, se atrag, pentru ca in cele din urma sa se respinga. Sosirea Siminei la curtea lui Busuioc este prea facila, chemarea se face prea usor; Iorgovan nu intampina nici o rezistenta din partea fetei. Pe masura ce timpul trece, orgoliul fetei creste, iubirea scazand proportional cu rezistenta tanarului, anulandu-se in cele din urma.

In ultima discutie cu "padureanca", Iorgovan incearca sa obtina din partea fetei o impotrivire ferma, care sa-i determine dorinta de a o cuceri; in absenta opozitiei, flacaul se pierde, se supune fortei centripete si dispare in neant: "Iorgovan o astepta in pridvor. Ea trecu repede inainte, ca omul ce n-are timp de a mai sta de vorba. El i se puse neclantit in cale, si catva timp ei ramasera privind cu incordare unul la altul.

- Ce-i? intreba el.
- Nimic nu e! ii raspunse ea stramtorata.
- Ceva este, grai el, ceva ce s-a pus intre mine si tine. Vorbeste: fii cum ai fost odinioara; vorbeste-mi fara mila, cum i-ai vorbit atunci lui Sofron. Daca n-a perit el atunci, h-o sa pier nici eu acum."
Personajul, supus fortelor centrifuge ale propriului suflet, incapabil sa-si stinga focul launtric nici macar prin petreceri nepermise, meticulos pana acolo incat tine aceste lucruri secrete, se incadreaza in categoria personajelor pierdute, avand farmecul ultimului exemplar.
Sofron este, in schimb, un personaj cu o motivatie precisa: el accepta umilinta avansurilor si a refuzurilor, isi compartimenteaza viata in munca si in timp liber, cand se comporta la fel ca ceilalti: "Sofron stia un lucru: ca e zi de seceris.

Si omul care munceste zi de zi si munceste cu drag, in ziua secerisului nu se mai targuieste. La nunta tot mai poti sta pe ganduri si la cumetrie, pentru ca nunta si cumetria sunt inceputuri; dar la seceratoare niciodata. Insa Sofron nu era vesel pentru ca nu stia sa fie trist: el se necajea, se mania, dar asta nu-1 tinea, si cat dai din palme, il vedeai cum il stii, asa, nici zar, nici smantana." Simina este pentru el o fata buna pentru casatorie: o saruta de fata cu toti, luandu-si, in felul acesta, un angajament public.

Discutia dintre el si Iorgovan este ca intre doi rivali care isi lamuresc optiunile, castigand cel ce se comporta barbateste, cu hotarare:
"- Ce vrei tu cu fata aceea? intreba Sofron linistit, de tot linistit.
- Ce vrei tu? il intreba Iorgovan.
- Eu vreau s-o iau de nevasta! raspunse Sofron.
- Eu nu vreau s-o iau! grai Iorgovan deschis.
- Atunci las-o-n pace!
- Nu ma lasa ea pe mine!, Sofron se dete un pas inapoi. Acum era acum: ce putea el sa faca?
- Minti - striga el - minti, minti!

Simina, cuprinsa de frica, facu un pas inainte si se puse intre amandoi.
- Nu minte, Sofroane, grai dansa ridicand mana. De cand e lumea nu s-a spus adevar mai mare." Sofron trece insa peste aceasta umilire publica, relevandu-si, pentru femeie, prin umilinta, adevarata lui dragoste. Simina, Iorgovan si Sofron se manifesta, in acest trio, pe principiul slabiciune-forta, atractie-respingere, fiind similare tipologic "caracterelor" intalnite in "Moara cu noroc". Ele actioneaza in mod inconstient, in virtutea datului genetic, raspunzator de fortele autodistructive sau de capacitatea de rezistenta la stres. « mai multe referate din Romana