Padurea Spanzuratilor

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Padurea Spanzuratilor

Prozator, dramaturg si publicist, se dedica in mare parte problematicii satului si a taranilor pe linia Slavici-Cosbuc-Agarbiceanu considerat creatorul romanului realist modern, a debutat cu nuvela "codrea", dupa care publica primul volum de nuvele: "Framantari". Urmeaza "Golanii" si "Marturisire". Romanul este cel care ia adus consacrarea: "Ion"-1920; :Padurea Spanzuratilor"-1922; "Adam si Eva"; "Ciuleandra"-1927; "Craisorul" si "Rascoala"-1932.

...

Subiectul romanului. Romanul incepe intr-o zi mohorata de toamna, in timpul primului razboi mondial, cand protagonistul, locotenentul Apostol Bologa este numit in completul de judecata, ca membru al Curtii Martiale, care il condamna la moarte prin spanzurare pe sublocotenentul ceh Svoboda (libertate in lb. slava) pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic. Convins ca si-a facut datoria fata de stat, Bologa supravegheaza atent pregatirea executiei, iar condamnarea i se pare un act de dreapta justitie.

Atunci cadn, de sub streang privirea obsedanta a ochilor lui Svoboda intalneste privirea lui Apostol Bologa, in constiinta acestuia din urma se va declansa un adevarat conflict psihologice cu puternice influente. Acum incepecriza sa de constiinta (prima manifestare) care va cuprinde treptat mintea si sufletul lui Bologa.

Pentru a ezplica resorturile sufletesti ale personajului, autoul face o retrospectiva a vietii acestuia, din copilarie si pana la inrolarea sa in armata.

Fiu al unui avocat roman (Iosif Bologa) condamnat in procesul Memorandumului, Apostol isi petrecuse primii ani de viata in oraselul transilvanean Parva, fiind crescut de mama sa intr-o atmosfera severa dominata de dogmele religioae.

Sentimentul religios ii provoaca copilului Apostol Bologa viziuni mistice (la 6 ani avand revelatia liu Dumnezeu) si va fi un suport moral pentru el cand, dupa ce termina clasele primare din orasul natal, pleaca la Nasaud si se va desparti de parinti.

Contrar asteptarilor, Bologa refuza sa urmeze "cariera preoteasca" si se hotaraste sa studieze filosofia.

Un eveniment trist tulbura insa, in curand, viata elevului Bologa: moartea neasteptata a tatalui sau care se intorsese din inchisoare si care se implicase in educatia fiului au, propunandu-si sa faca din acesta "un om si un caracter", veghiand cu severitate evolutia etica si mentala a fiului acestuia.

Echilibrul eroului se clatina puternic in acel monent simtind ca i se prebuseste credinta in Dumnezeu ("am pierdut pe dumnezeu") cu atat mai mult cu cat Apostol tocmai incepuse sa-l iubeasca. Pentru ca nu putea accepta idea vointei divine, in mintea lui incolteau intrebari tulburatoare carora incearca sa le gaseasca raspuns, manifestand o chinuita "dorinta de a cunoaste".

Ca student la Facultatea de Filosofie din Budapesta invata in cateva luni ungureste si nemteste si se face remarcat prin inteligenta , sarguinta si curajul opiniilor personale.

Idea datoriei il calauzeste pe tot parcursul acestor ani, atat in timpul orelor de iluminare, cat si in clipele de deznadejde.

Peste aceste framantari izbucneste razboiul. Acum, dintr-o pornire decontrolata, care era rezultatul orgoliului sau nemasurat, Bologa se inroleaza ca voluntar in armata pentru "a creste" in ochii logodnicei sale, Marta, fiica avocatului Domsa, pe care a cunoscuto intr-una din vacante.

Ca ofiter al armatei austro-ungare, Apostol Bologa se comporta exemplar, desi era roman, avand constiinta datoriei fata de stat. Fiind decorat pentru meritele obtinute, dupa doi ani de la inrolarea sa este numit in completul de judecata al Tribunalului Militar. Criza sa de constiinta este generata de cuvintele tatalui sau:"ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman!".

In momentul in care intalneste privirea lui Svoboda aceste conceptii sunt zguduite pentru prima oara desi pareau atat de solide. Expresia lui Svoboda (care "saruta lacom crucea din mana preotului"si care isi potriveste singur streangul), il fascineaza pe Bologa si ii creaza un dezechilibru interior, simtinudu-se zdruncinat de privirea lui Svoboda care exprima dispret fata de moarte.

De acum, intreaga sa fiinta este dominata de aspiratia spre libertate si constiinta apartenentei etnice.De aceea, cand afla ca regimentul sau trece pe frontul din Ardeal, incearca sa obtina aprobarea de a nu participa la aceste lupte ce se vor purta impotriva neamului romanesc.

Discutia cu Klapka dezvaluie pt prima oara dorinta lui Bologa de a dezerta, daca generalul Karg nu-i va acepta cererea de a fi mutat pe un alt front decat cel romanesc.De aceea el incearca sa se destinga prin faptele de vitejie pt a-si putea sustine cererea in fata superiorilor sai.

Chiar si dupa ce distruge reflectorul rusesc, moment in care Bologa simte din nou chemarea din ochi lui Svoboda, este refuzat de generalul Karg.Incotindui in minte, pt prima oara ideea dezertarii, incearca acest lucru, dar este ranit in lupta si este spitalizat.Se intoarce la Parva in convalescenta si rupe logodna cu Marta, care flirteaza in acest tmp cu alti ofiteri, Bologa marturisind cinstiit ca: ,,nu mai iubesc pe domnisoara Marta".

Revenind pe front, lucreaza un timp in biroul coloanei de munitii, fiind gazduit de groparul Vidor, de a carui fica, Ilona se indragosteste si cu care se va si logodi.

Pentru a 3 oara Bologa simte chemarea lumini din ochii lui Svoboda intro dupa amiaza cand trecea cu masina printr-o padure mergand spre comandament. Imaginea celor 7 tarani spanzurati se multiplica in constinta lui, iar impresia asemanari lor ii produce iluminare:,,e Svoboda... privirea lui".

In aceasi seara i se cere, ca membru al curti martiale sa comdamne la moarte 12 romani, acuzati de spionaj.Intelegand ca nu mai avea cale de intoarcere si pt a preintanpina o noua gresala, ia pt a 2 oara hotararea sa dezerteze, desi era urmarit indeaproape de locotenetul Varga, care banuia intentia si care il si prinde, caci Bologa incearca sa dezerteze chiar prin locul pazit de acesta.Este condamnat la moarte prin spanzurare si refuza sa fie aparat de Klapka.

In momentul spanzurari, ca si Svoboda la inceputul romanului, Apostol isi potriveste singur streangul si avand ,,ochi insetati de lumina rasaritului" moare avand sentimentul unei detasari fata de tot cea cel inconjura, nerecuoscundu-si chiar propriul nume scris pe crucea din fata lui.In vreme ce spiritul si constiinta sa se elibereaza si se purifica in trup izbavirea eterna, in urechi i se stingea glasul preotului:,,primeste Doamne, sufletul robului tau Apostol.........Apostol.........Apostol". « mai multe referate din Romana