Organizatia internationala a comertului - Principii si reguli ale sistemului comercial internataional

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Organizatia internationala a comertului - Principii si reguli ale sistemului comercial internataional

Referat despre Organizatia internationala a comertului - Principii si reguli ale sistemului comercial internataional
Iranul a aplicat pentru prima oarã la WTO în 1996, însã aplicaþia sa a fost blocatã de cãtre Statele Unite de 22 de ori, sub acuzaþia cã Teheranul ar susþine terorismul internaþional. În luna martie, 2005, SUA a declarat cã îºi va folosi dreptul de veto pentru a începe negocierile pentru aderarea Iranului. Statele Unite au ales sã nu blocheze ultima cerere de aderare, ca parte a unei înþelegeri legate de programul nuclear. Nici Rusia nu este încã þarã membrã, deºi a aplicat pentru aderarea la GATT în 1993.

Cronologie
- 1986-1994 - Runda din Uruguay a negocierilor GATT, culminând cu Acordul de la Marrakech care a pus bazele WTO.
- 1 ianuarie, 1995 - WTO îºi începe existenþa.
- 1 mai, 1995 - Renato Ruggiero devine director general pe 4 ani.
- 9 decembrie - 13 decembrie, 1996 - Conferinþa ministerialã inauguralã de la Singapore.
- 18 mai - 20 mai, 1998 - A doua conferinþã ministerialã, de la Geneva, Elveþia.
- 1 septembrie, 1999 - Mike Moore a devenit director general.
- 30 noiembrie - 3 decembrie, 1999 - A treia conferinþã ministerialã, de la Seattle, Washington, SUA.
- 9 noiembrie - 13 noiembrie, 2001 - A patra conferinþã ministerialã, de la Doha, Qatar începe cu Runda de la Doha.
- 11 decembrie, 2001 - Republica Popularã Chinezã a aderat la WTO dupã 15 ani de negocieri (cele mai lungi negocieri din istoria GATT).
- 1 ianuarie, 2002 - Republica Chinezã (Taiwan) a aderat la WTO.
- 1 septembrie, 2002 - Supachai Panitchpakdi devine director general.
- 10 septembrie - 14 septembrie, 2003 - A cincea conferinþã ministerialã, de la Cancun, Mexic
- octombrie 2004 - Cambodgia devine membrã WTO
- 13 decembrie - 18 decembrie, 2005 - A ºasea conferinþã ministerialã va avea loc la Hong Kong.

Principiile sistemului comercial
Acordurile OMC sunt întinse ºi complexe pentru cã se referã la texte juridice care abordeazã o mare varietate de activitãþi. Este vorba despre: agriculturã, textile ºi îmbrãcãminte, servicii bancare, telecomunicaþii, contracte publice, norme industriale, reguli despre sãnãtatea alimentelor, proprietate intelectuala si multe alte teme. Toate aceste documente sunt inspirate din diferite principii simple si fundamentale. Aceste principii sunt baza sistemului multilateral de comerþ.

Aceste principii sunt:
1. Comerþul fãrã discriminãri
a. Naþiunea cea mai favorizata (NMF): tratarea celorlalþi în mod egal.

În virtutea acordurilor OMC, þãrile nu pot prin regula generala sã stabileascã discriminãri între diverºii sãi interlocutori comerciali. Dacã i se acordã unei þãri un avantaj special (reducerea tarifului aplicabil la unul din produsele sale, de exemplu), trebuie sã se facã acelaºi lucru cu toþi ceilalþi membri ai OMC.

Acest principiu este cunoscut drept clauza naþiunii celei mai favorizate (NMF). Sunt permise anumite excepþii. De exemplu, þãrile care fac parte dintr-o regiune pot stabili un acord de liber comerþ, care nu se aplicã mãrfurilor ce provin din exteriorul grupului. O þarã poate pune obstacole produselor ce provin din anumite þãri, ce sunt considerate obiect al unui comerþ neloial. ªi în cazul serviciilor, se permite ca þãrile, în anumite circumstanþe restrânse, sã aplice anumite discriminãri. Totuºi, acordurile permit doar aceste excepþii cu referire la condiþii stricte. In general, clauza naþiunii celei mai favorizate înseamnã cã de fiecare datã când o þarã înlãturã un obstacol din faþa comerþului sau deschide o piaþã, trebuie sã facã acelaºi lucru pentru aceleaºi produse sau servicii ale tuturor partenerilor comerciali, bogaþi sau sãraci, slabi sau puternici.

Expresia "cea mai favorizatã" sunã ca o contradicþie. Pare sã sugereze cã este vorba de vreun tip special de clauzã pentru o þarã determinatã, dar în OMC înseamnã în termeni reali nediscriminarea, adicã tratament egal pentru toþi. Ceea ce se întâmplã în OMC este: fiecare membru îi trateazã pe ceilalþi membri în mod egal ca interlocutori comerciali "cei mai favorizaþi". Dacã o þarã creºte beneficiile pe care le dã altui partener de afaceri, trebuie sã acorde acest "cel mai bun" tratament tuturor celorlalþi membri ai OMC astfel încât toþi sã continue sã fie "cei mai favorizaþi".

Condiþia de naþiunea cea mai favorizatã (NMF) nu înseamnã întotdeauna egalitate în modul de tratare. În secolul XIX, când s-au semnat primele tratate bilaterale NMF, includerea în grupul de interlocutori comerciali "cei mai favorizaþi" ai unei þãri însemnã cã fac parte dintr-un club exclusivist, pentru cã doar puþine þãri se bucurau de acest privilegiu. Astãzi când marea majoritate a þãrilor sunt membre ale OMC, clubul NMF nu mai este exclusivist. Principiul NMF asigurã ca fiecare þarã îi trateazã egal pe toþi cei 100 de membri.

b. Tratatul naþional: tratatul de egalitate pentru naþiuni ºi strãini
Mãrfurile importate ºi cele produse în þarã trebuie sã primeascã un tratament egal, cel puþin dupã ce mãrfurile strãine au intrat pe piaþã. Acelaºi lucru se aplicã serviciilor strãine ºi celor naþionale ºi mãrcilor de fabricã sau de comerþ, dreptul de autor ºi patentele strãine ºi naþionale. Acest principiu de "tratat naþional" (a-i trata pe ceilalþi la fel ca pe conaþionali) figureazã în cele trei principale Acorduri ale OMC (Articolul III din GATT, articolul 17 din AGCS ºi articolul 3 din Acordul asupra ADPIC), chiar daca în acest caz principiul se abordeazã pentru fiecare dintre ei intr-o maniera diferitã. « mai multe referate din Economie