Orb sarac - caracterizare

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Orb sarac - caracterizare

Referat despre Orb sarac - caracterizare
„Orb sarac” face parte din volumul „Hanu Ancuþei” de Mihail Sadoveanu ºi este o povestire în ramã, iar întâmplãrile evocate se petrecuserã demult, tot pe aceste meleaguri, pe vremea celeilalte Ancuþe. Timpul narativ se situeazã într-un plan al trecutului, spaþiul narativ evocã un topos al povestirii, iar relatarea îmbracã forma evocãrii.

Personajul principal al povestirii este orbul sãrac, care totodatã este ºi narator. El are o identitate socialã ºi familialã de om singur, sãrac, orb ºi cerºetor, dar este însoþit de liþa Salomia, o prietenã mai veche a sa, alãturi de care se ducea la târgul Ieºolir:”de când am purces din Rãdãuþi, se þine de mine ca umbra, ca sã-l duc ºi sã-l lepãd la târgu Ieºilor”.

Orbul apare la începutul operei ca un ins oarecare, trezindu-le mila celor de la han:”bãtrânul e orb, mi-am zis eu privindu-l”. Treptat, el trezeºte interesul celorlalþi, aceºtia fiind curioºi ºi admirându-l pe bãtrân:” vra sº zicã, nemernicule ºi orbule, nu ºtii numai sã bei ºi sã mãnânci, ºtii sã ºi cânþi”. În final, Ancuþa îl recunoaºte ºi îl îmbrãþiºeazã, adresându-i-se pe nume:”Poate dumneata, uncheºule, vei fi fiind unul Constandin, despre care am auzit pe maica mea spunând cã s-ar fi rãtãcit prin lume”. Astfel, dintr-un anonim, orbil capãtã o identitate, devenind Constandin.

Portretul fizic al orbului este fãcut de autor:”Orbul era ºi el îmbrãcat ca muntenii, cu pãlãrioara neagrã ºi strai alb, iar cojocelul îl þinea numai pe umeri”. Diminutivele „pãlãrioarã” ºi „cojocel” induc duioºie ºi milã, dându-i bãtrânului o înfãþiºare modestã ºi umilã.

De asemenea, orbul se autocaracterizeazã ca fiind iubitor de cântec:” am sã-þi cânt un cântec din acest cimpoi º-am sã-þi cânt viers”, pasionat de a asculta, dar mai ales de a spune povestiri:” Foarte-mi place sã ascult istorisiri. ªi sã spun ºi eu câte ºtiu din trecute vremi”, vesel ºi deschis:”Mie-mi plac tovãrãºiile vesele”.

O altã caracteristicã rezultã din ceea ce cred celelalte personaje, orbul fiind pentru ei cunoscãtor a multe:” Acest are, dupã câte vãd, destulã înþelepciune”.

Portretul fizic, autocaracterizarea ºi caracterizarea fãcutã de celelalte personaje alcãtuiesc caracterizarea directã a orbului.

Caracterizarea indirectã este realizatã prin faptele, gesturile, atitudinile orbului, prin relaþiile cu alte personaje prin limbajul pe care îl foloseºte ºi prin mediul în care trãieºte.

Cãlãtoria pe care o face de-a lungul vieþii sale denotã gustul aventurii pe care îl are bãtrânul. El este dornic de a cunoaºte lumea.

Cãlãtoria are valoare iniþiaticã, prin ea bãtrânul este iniþiat în tainele noilor locuri pe care le cunoaºte. Mai întâi, orbul pleacã din satul natal din cauza orbirii, alãturându-se câtorva ciobani care iernau pe lângã Prut. Apoi, plecând de la baci, a intrat în breasla creºetorilor de la Kiev, alãturi de tovarãºul lui de drum, Iesofei. Dupã ce Iesofei moare într-o bãtãlie, orbul fuge din Kiev si ajunge pânã la turci. Fãcându-i-se dor de casã, se întoarce în þara natalã, acest lucru denotând patriotismul bãtrânului.

Orbul este conºtient de statutul sãu de rapsod, de mesager al trecutului, începându-ºi mereu micul recital cu „Mioriþa” :”ªi acei baci vechi din pustie m-au învãþat lângã foc acest cântec; dar m-au legat cu blãstãm sã nu-l uit niciodatã ºi, de câte ori oi suna din cimpoi, sã-l zic mai întãi ºi mai întãi”. « mai multe referate din Romana