Omraam Mikhael Aivanhov - A primi si a darui I

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Omraam Mikhael Aivanhov - A primi si a darui I

Aceasta comparatie este foarte potrivita pentru personalitate. Asadar fiinta umana, care trebuie sa traiasca o incarnare, o existenta, se imbraca, isi pune o masca, ceea ce inseamna ca isi ia o personalitate si se manifesta intr-un fel sau altul, este femeie sau barbat, si iata ca intr-o alta reincarnare revine un altul, cu o alta personalitate, dar de fapt, el este mereu el insusi. Atunci, acest "el insusi" care ramane este etern, nemuritor, iar "persona", ea este trecatoare. Iata, ceea ce este personalitatea. Ca in teatru.

Si tot ceea ce ramane, care se inscrie ca o mostenire, ca o bogatie, din toate achizitiile, din toate uceniciile prin care a trecut in timpul vietii, tot ce ramane inscris si care trebuie transmis de la o reincarnare la alta, este deci, ceea ce se pastreaza in individualitate. Iar personalitatea se duce, dispare, nu mai ramane nici o urma de ea. Dar, toate achizitiile, toate bogatiile, toata intelepciunea, acumulate, raman mostenire, ca o bogatie inseparabila de individualitate.

Atunci, individualitatea poate fi comparata cu soarele, si personalitatea cu luna. Si, ca si luna, ea este schimbatoare, tot timpul se modifica, fara o lumina proprie, si fara un centru ca soarele; personalitatea este si ea schimbatoare, instabila si fara centru, pe cand individualitatea este ca soarele, mereu stralucitoare, luminoasa, puternica.Si acum, cand va intrebam ieri pentru cine lucrati?... Daca lucrati numai pentru personalitate, adica pentru ceea ce se schimba, se transforma, si care in final nu va va lasa nici o urma, atunci toata munca, toate bogatiile, toate achizitiile sunt pierdute, risipite, ati lucrat in zadar.

Iar acum, pentru a ne face o idee mai clara despre cand si unde lucram pentru personalitate si unde lucram pentru individualitate, trebuie sa analizam cateva exemple din viata.Care este cea mai puternica, cea mai remarcabila calitate a personalitatii? Ei bine, ea vrea intotdeauna sa ia, sa posede, sa se cramponeze, sa retina, sa pastreze, sa amplifice. Atunci, in acel moment, ea lucreaza, dar in domeniul intelectului, al inimii si al vointei, pentru ca personalitatea este o trinitate, si ea - ceea ce nu v-am spus - personalitatea este o trinitate rasturnata. Individualitatea este o alta trinitate, dar redresata, asezata. « mai multe referate din Diverse