Obiective si metode in recuperarea medicala

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Obiective si metode in recuperarea medicala

Stabilitatea genunchiului in ortostatism sau in mers este asigurata de aparatul capsulo-ligamentar (stabilitatea pasiva) si de aparatul musculo-tendinos (stabilitatea activa). Stabilitatea pasiva:
Ruptura izolata ligamentara (de ligament incrucisat sau lateral) nu determina laxitate articulara, ci doar o stare potentiala pentru laxitate, elementele capsulo-ligamentare restante putand controla solicitarile mecanice. Acestea devin insa traumatizante determinand in conditii de suprasolicitare distensie sau chiar ruptura secundara a unui alt element, ajungandu-se la laxitate.

Ruptura izolata, mai ales a unui ligament lateral sau a ligamentului incrucisat posterior, se poate reface perfect, cicatrizandu-se spontan, chiar daca nu toate aceste cicatrizari sunt ca in starea fiziologica normala. In schimb, lezarea ligamentului incrucisat anterior si a cornului posterior al meniscului intern nu se cicatrizeaza niciodata spontan. Ligamentul incrucisat anterior (ca si cel posterior) joaca rol important atat in pozitia de stabilitate flexie-var-rotatie interna, cat si de cea flexie-valg-rotatie externa.

Primul semn al oricarei laxitati este pierderea controlului pozitiei rotatie externa-valg si rotatie interna-var. recuperarea deficitului stabilitatii pasive este de tip ortopedic pentru leziunile izolate si de tip chirurgical pentru leziunile complexe. Metodele de obtinere a unei ameliorari functionale dupa interventii chirurgicale reparatoare-in leziunile ligamentare recente sau reconstructive-in leziuni vechi sunt: -tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului; -cresterea rezistentei ligamentare prin tractiuni blande, dar repetate ale ligamentului;

-respectarea regulilor necesare stabilitatii genunchiului: scadere in greutate (cand este cazul); evitarea ortostatismului si a mersului prelungit; evitarea mersului pe teren accidentat; mers cu sprijin in baston; corectarea prin sustinatoare plantare ale piciorului plat; evitarea pozitiei de flexie puternica; evitarea mentinerii prelungite in aceeasi pozitie a genunchiului; miscari de flexie-extensie libere inainte de trecerea de la repaus la ortostatism. Stabilitatea activa: in refacerea stabilitati active a genunchiului se recomanda exercitii de tonifiere a tuturor muschilor care participa la aceasta stabilitate.

Tonifierea cvadricepsului: orice traumatism care afecteaza genunchiul determina o hipotonie si hipotrofie rapida a cvadricepsului. Chiar o imobilizare de 48 de ore a genunchiului slabeste semnificativ forta cvadricepsului. Un aparat gipsat care imobilizeaza genunchiul preluand functia de sustinere activa musculara duce la atrofia de inactivitate, in special vastul intern, care-si scade cu peste 50% capacitatea maxima de activitate. Chiar daca sub gips se executa contractii izometrice de cvadriceps, vastul intern nu poate fi antrenat, ci doar ceilalti muschi si in special dreptul anterior. « mai multe referate din Medicina