Obiective si metode in recuperarea medicala

3x puncte

categorie: Medicina

nota: 9.96

nivel: Facultate

Stabilitatea genunchiului in ortostatism sau in mers este asigurata de aparatul capsulo-ligamentar (stabilitatea pasiva) si de aparatul musculo-tendinos (stabilitatea activa). Stabilitatea pasiva:
Ruptura izolata ligamentara (de ligament incrucisat sau lateral) nu determina laxitate articulara, ci doar o stare potentiala pentru laxitate, elementele capsulo-ligamentare restante putand contr[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Obiective si metode in recuperarea medicala

Stabilitatea genunchiului in ortostatism sau in mers este asigurata de aparatul capsulo-ligamentar (stabilitatea pasiva) si de aparatul musculo-tendinos (stabilitatea activa). Stabilitatea pasiva:
Ruptura izolata ligamentara (de ligament incrucisat sau lateral) nu determina laxitate articulara, ci doar o stare potentiala pentru laxitate, elementele capsulo-ligamentare restante putand controla solicitarile mecanice. Acestea devin insa traumatizante determinand in conditii de suprasolicitare distensie sau chiar ruptura secundara a unui alt element, ajungandu-se la laxitate.

Ruptura izolata, mai ales a unui ligament lateral sau a ligamentului incrucisat posterior, se poate reface perfect, cicatrizandu-se spontan, chiar daca nu toate aceste cicatrizari sunt ca in starea fiziologica normala. In schimb, lezarea ligamentului incrucisat anterior si a cornului posterior al meniscului intern nu se cicatrizeaza niciodata spontan. Ligamentul incrucisat anterior (ca si cel posterior) joaca rol important atat in pozitia de stabilitate flexie-var-rotatie interna, cat si de cea flexie-valg-rotatie externa.

Primul semn al oricarei laxitati este pierderea controlului pozitiei rotatie externa-valg si rotatie interna-var. recuperarea deficitului stabilitatii pasive este de tip ortopedic pentru leziunile izolate si de tip chirurgical pentru leziunile complexe. Metodele de obtinere a unei ameliorari functionale dupa interventii chirurgicale reparatoare-in leziunile ligamentare recente sau reconstructive-in leziuni vechi sunt: -tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului; -cresterea rezistentei ligamentare prin tractiuni blande, dar repetate ale ligamentului;

-respectarea regulilor necesare stabilitatii genunchiului: scadere in greutate (cand este cazul); evitarea ortostatismului si a mersului prelungit; evitarea mersului pe teren accidentat; mers cu sprijin in baston; corectarea prin sustinatoare plantare ale piciorului plat; evitarea pozitiei de flexie puternica; evitarea mentinerii prelungite in aceeasi pozitie a genunchiului; miscari de flexie-extensie libere inainte de trecerea de la repaus la ortostatism. Stabilitatea activa: in refacerea stabilitati active a genunchiului se recomanda exercitii de tonifiere a tuturor muschilor care participa la aceasta stabilitate.

Tonifierea cvadricepsului: orice traumatism care afecteaza genunchiul determina o hipotonie si hipotrofie rapida a cvadricepsului. Chiar o imobilizare de 48 de ore a genunchiului slabeste semnificativ forta cvadricepsului. Un aparat gipsat care imobilizeaza genunchiul preluand functia de sustinere activa musculara duce la atrofia de inactivitate, in special vastul intern, care-si scade cu peste 50% capacitatea maxima de activitate. Chiar daca sub gips se executa contractii izometrice de cvadriceps, vastul intern nu poate fi antrenat, ci doar ceilalti muschi si in special dreptul anterior.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Medicina

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.