O scrisoare pierduta - constructia subiectului

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: O scrisoare pierduta - constructia subiectului

Referat despre O scrisoare pierduta - constructia subiectului
Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, piesa este construita pe baza a doua teme centrale: viata politica si moravurile marii burghezii de provincie din epoca autorului. Actiunea piesei este astfel conceputa incat cele doua planuri - viata publica si cea privata, sa interfereze continuu.

Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere se realizeaza, de fapt, in culise, avand ca instrument al santajului politic "o scrisoare pierduta" - pretextul dramatic al comediei, "obiectul buclucas" constituindu-se intr-un perfect generator de conflicte. Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei.

Actiunea piesei este structurata in patru acte, dupa modelul comediei clasice. In construirea discursului dramatic scriitorul apeleaza, deopotriva, la tehnici clasice (lovitura de teatru sau intamplarile neasteptate care modifica cursul evenimentelor; imbroglio-ul sau incurcatura; coincidenta; repetitia; evolutia inversa a personajelor si a situatiilor) si moderne, piesa devenind un model de constructie dramaturgica.

Printre elementele moderne, originale, se numara: tehnica expozitiunii cu caracter anticipativ, care lasa loc naratiunii in cadrul discursului dramatic (piesa se deschide cu relatarea unor "istorii" care evoca fapte aflate in afara scenei); tehnica amanarii intrarii in scena a oponentului (Catavencu isi face aparitia abia in actul al II - lea, scena 7, dupa ce imaginea i-a fost construita in naratiunile anterioare); intriga este pusa in miscare de un accident periferic (pierderea scrisorii de amor de catre Zoe); tehnica falsului deznodamant (fiecare sfarsit de act pare a anunta deznodamantul).

Toate aceste procedee compozitionale mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat, prin complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale.

Arta lui Caragiale este evidentiata si in dezvoltarea conflictului principal, caruia i se subordoneaza o serie de conflicte secundare. Astfel, conflictul dramatic principal consta in confruntarea a doua grupari politice: una a partidului de guvernamant (Trahanache, Tipatescu, Farfuridi, Branzovenescu, Dandanache) si alta disidenta, desprinsa din prima, condusa de Nae Catavencu. Conflictul are la baza contrastul dintre aparenta si esenta. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi - Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.

Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache este ales deputat.

Tehnica de construire a conflictului este cea a "bulgarelui de zapada" si consta in acumulare treptata de evenimente. Amplificarea conflictului se realizeaza prin: intrarile repetate ale Cetateanului Turmentat care creeaza o stare de tensiune niciodata rezolvata; evolutia inversa a grupurilor adverse, intrucat Catavencu este infrant, desi parea ca va castiga, iar Tipatescu - Zoe - Trahanache triumfa, desi erau in pericol de a pierde; interferenta finala a tuturor personajelor aflate in conflict, care se impaca, satisfacute de ceea ce au dobandit.

Ca modalitate fundamentala de expunere in piesa de teatru identificam dialogul. Caracteristic dialogului este faptul dublei enuntari: orice enunt in dialog are doi emitatori (scriptorul si personajul caruia i s-a delegat vocea sa) si doi receptori (alocutorul - personaj si spectatorul).

Fiind destinata reprezenarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii.

Subiectul (desfasurat gradat si cronologic) urmareste momente de mare tensiune din existenta publica a eroilor, pentru reliefarea moravurilor si pentru caracterizarea indirecta a personajelor.

Scena initiala din actul I (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu, "Racnetul Carpatilor", si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei.

Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de "machiaverlacul" lui Catavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea, aparenta sau reala, a lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu si Zoe Trahanache, care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului. « mai multe referate din Romana