O scrisoare pierduta

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: O scrisoare pierduta

Ion Luca Caragiale este cel mai mare dramaturg rom�n. Critica literară a remarcat excepţionala �nzestrare a lui Caragiale pentru comic �n comedii, şi pentru analitic (analiză sufletească, psihologică) �n nuvele şi �n drama Năpasta. Deci se vorbeşte de bivalenţa spiritului caragian. �n acest sens criticul literar Maria Vadă Căpeşan consideră că dimensiunea operei lui Caragiale se �ntinde de la mască la hău (simbol al r�sului - profunsime, ad�ncime sufletească, zonă ascunsă a conştienţei).

Viaţa şi activitatea literară.
A născut la 30 ianuarie 1852 �n localitatea Haimanale de l�ngă Ploieşti. Părinţii: Luca şi Ecaterina Caragiale. Caragiale s-a născut �ntr-o familie cu tradiţii �n domeniul dramaturgiei şi al actoriei, astfel tatăl său a fost actor, apoi administrator de moşie. Unchii lui Costache şi Iorgu au fost şi ei actori, autori dramatici, şi conducători de trupe teatrale.
Studiile l-a urmat �n şcoala primară (1860-64) la Ploieşti; gimnaziul (1864-67) la Ploieşti; urmează apoi cursuri de artă dramatică la conservatorul din Bucureşti.

Debutul are loc �n revista Ghimpele (1863).
Ocupă o serie de funcţii mărunte. Este copist, corector, mai tărziu gazetar. Colaborează la mai multe ziare şi reviste (Creatorul,Claponul,Alegătorul liber,Unirea democratică). �n 1978 Titu Maiorescu �l cheamă la redacţia ziarului Timpul. Eminescu �l �ntroduce la Junimea, unde �şi citeşte prima comedie O noapte furtunoasă.

o Perioada marilor creaţii dramatice: O noapte furtunoasă (1879), Conul Leonida faţă cu reacţiunea (1879), O scrisoare pierdută (1884), D-ale carnavalului (1885), Năpasta (1890)
o Perioda prozei scurte: volumul Momente (1901), volumul Nuvele şi povestiri (1908)

Urmează un moment greu �n viaţa lui Caragiale: procesul Caion. Acuzat pe nedrept plagiat (copiat), apărat la proces de Barbu-Stefănescu de la Vrancea. Caragiale şi-a �naintat operele academiei spre a fi premiate, dar ei au fost respinse. Nemulţumit din 1905 se stabileşte la Berlin. Stabilirea la Berlin n-a �nsemnat �nsă o rupere totală de cei de acasă, asfel �n anul 1907 �n timpul răscoalelor ţărăneşti Caragiale a scris un pampflet 1907. Din primăvară p�nă �n toamnă. Scriitorul se stinge din viaţă �n Berlin la 9 iunie 1912. Este adus �n ţară şi �ngropat �n Bucureşti la cimitirul Belu.

Momente şi schiţe
George Ronetti la apariţia volumului Momente afirma (1901): Nu momente maiestre, monumente! Momentele şi schiţele sunt mici instantanee de viaţă, prin care ne oferă o imagine complexă, a societăţii timpului. Critica literară a remarcat talentul excepţional a lui Caragiale, �n surprinderea unor aspecte semnificative ale vieţii intime şi publice, �n realizarea unei tipologii variate şi reprezentative. Marea performanţă a lui Caragiale este că realizează aceste lucruri pe un spaţiu mic, două-trei-patru pagini. Deci prima caracteristică esenţială a acestor proze este conciziunea. �n aceste proze scurte se observă talentul dramaturgului prin ştiinţa dialogului foarte scurt, dar care individualizează psihologii.

O replică demonstrează de multe ori nivelul de cultură, interesul dominant, psihologia personajului. Din două trei trăsături Caragiale sugerează un caracter. �nscenarea este prezentă şi aici prin preţioase observaţii, comentarii ale autorului. Caragiale are o viziune critică, satirică asupra realităţii. Aceste proze scurte alcătuiesc un adevărat mozaic realist, satiric al societăţii contenporane autorului. Foarte variate din punctul de vedere a conţinutului, momentele şi schiţele ne oferă o imagine cuprinzătoare a instituţiilor, moravurilor epocii: şcoala: Un pedagog de şcoală nouă, Dascăl prost, Bacaloriat; demagogia politicienilor: Amicul X, Triumful talentului; justiţia: Petiţiune, Articolul 214, Arendaşul rom�n, Tempora; inmoralitatea vieţii de familie: Tren de plăcere, Mici cadouri; educaţia greşită din unele familii burgheze: Vizită, D-l Goe; presa: Triumful talentului, Telegrame.

1.Povestire pe capitole la " O scrisoare pierdută"
Actul I

Acţiunea este plasată �ntr-un judeţ de munte , �n preajma alegerilor "�n anul de graţie" 1883. Prezentarea personajelor:localizarea �n timp şi spaţiu . Ştefan Tipătescu , prefectul judeţului, se plimbă prin cameră şi citeşte , indignat, din ziarul opoziţiei , Răcnetul Carpaţilor.Ziarul apare frecvent �n opera lui Caragiale, av�nd un rol politic , �n el găsindu-se date picante despre adversarii politici.Tipătescu este catalogat un adevărat "vampir" , care face abuzuri �n frumosul lor judeţ.Semnatarul articolului " demascator" este domnul Nae Caţavencu, liderul opoziţiei politice.
O suită de exclamaţii şi interogaţii rerorice sugerează stilul demascator, inconfundabil , al lui Caţavencu "Ruşine pentru oraşul nostru să tremure �n faţa unui om! Ruşine pentru guvernul vitreg , care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale Rom�niei pradă �n ghiarele unui vampir."

Dialogul prelungit dintre Tipătescu şi Pristanda dezvăluie ambiţiile prefectului de a �nvinge , �n orice chip pretenţiile opoziţiei.Remarcăm comical de limbaj , clişeele �n care , după un lung şir de confirmări ale lui Pristanda ("curat caraghios" , " curat mişel"...) se ajunge la antologia replică a lui Pristanda " curat murdar" (oxymoron), care confirmă stilul linguşitor , umil al poliţaiului. Şirul repricilor celor doi continuă �n acelaşi stil laconic şi constituie o modalitate de contrunare a portretelor celor două personaje : unul - demnitar, altul- funcţionar mărunt. Relatarea lui Ghiţă a " istoriei de aseară" este �ntreruptă de Tipătescu , care, �n loc să fie impresionat de viaţa poliţaiului " �n misie", �l atenţionează asupra afacerii "cu steagurile".Dezamăgit de faptul că prefectul şi coana Joiţica i-au numărat steagurile , Ghiţă repetă o frază convenabilă : " Familie mare , renumeraţie mică , după buget, coane Fănică" . « mai multe referate din Romana