Numar de oxidare

3x puncte

categorie: Chimie

nota: 8.43

nivel: Liceu

Dacă atomul cedeată un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A+, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A-. De asemen[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Numar de oxidare

Dacă atomul cedeată un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A+, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A-. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc.

Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe3+, se va scrie în acest mod: fier (III). Oxidul de magneziu, MnO4-, se numește "oxid de magneziu (VII)" (numărul de oxidare al magneziului fiind +7); în acest fel se poate face diferențierea de alți oxizi. În aceste cazuri nu este necesată indicarea tipului sarcinii ionului, adică dacă ionul este pozitiv sau negativ.

În formula chimică, numărul de oxidare al ionilor se indică printr-un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe3+, sau de exemplu la oxigen (II), O2-. Nu se indică numărul de oxidare în cazul în care elementul este neutru.
Formula următoare prezintă molecula de iod, I2, acceptând doi electroni, modalitate prin care va prezenta un număr de oxidare de -1:
I2 + 2e- → 2I-

Când se scriu reacții chimice, următoarele reguli permit obținerea numărului de oxidare, pe care îl prezintă fiecare element:
La atomii care împart un electron, se consideră că atomul cu o electronegativitate mai mare acceptă electronul și celălalt îl cedează.
Dacă atomii sunt egali, se consideră că electronul este împărțit.
Câteodată, nu este clar ce număr de oxidare au ionii unei molecule. De exemplu, în molecula de Cr(OH)3, nu ni se indică nici un număr de oxidare, dar există o legătură ionică. Din acest motiv, există câteva reguli ce ajută în determinarea numărului de oxidare al fiecărui ion:

Numărul de oxidare al atomilor neutrii este egal cu zero.
În moleculele neutre, suma numerelor de oxidare ale elementelor ce o formează dă zero.
Florul are întodeauna numărul de oxidare -1 (este vorba de un atom foarte electronegativ).
Oxigenul tinde să aibă un singur număr de oxidar, și anume -2, cu unele excepții:
în prezența florului, care va avea numărul de oxidare -1.

Când sunt legături între atomii de oxigen, un oxigen neutralizează sarcina unui altuia.
În peroxizi, de exemplu, în apa exigenată (peroxidul de hidrogen), H2O2, unde avem O22-, deoarece se consideră că atomul de oxigen are numărul de oxidare -1.
În superoxizi; -1/2.
Ionii elementelor din grupa I A a tabelului periodic au numărul de oxidare +1 în compuși.
Ionii elementelor din grupa a II-a A a tabelului periodic au numărul de oxidare +2 în compuși.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Chimie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.