Noua ordine mondiala

5x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.90

nivel: Facultate

La fel ca in multe alte domenii, perioada Renasterii si a descoperirilor geografice reprezinta si in relatiile internationale, o redimensionare in spatiu, a relatiilor dintre state: vecinatatea nu mai este elementul fundamental la care se raporteaza relatiile dintre ele. Statele ajung sa stabileasca raporturi indiferent daca sunt sau nu apropiate geografic.

Este abandonata ideea un[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Noua ordine mondiala

La fel ca in multe alte domenii, perioada Renasterii si a descoperirilor geografice reprezinta si in relatiile internationale, o redimensionare in spatiu, a relatiilor dintre state: vecinatatea nu mai este elementul fundamental la care se raporteaza relatiile dintre ele. Statele ajung sa stabileasca raporturi indiferent daca sunt sau nu apropiate geografic.

Este abandonata ideea unei unitati politice sau religioase (mostenite din antichitate sau primele veacuri ale evului mediu), a unei viziuni universaliste a organizarii lumii europene. In locul ei se impune realitatea faramatarii in state centralizate, nucleele viitoarelor state nationale.

Franta, Anglia, Spania desi nu se pot numi inca state nationale, sunt state centralizate cu o compozitie omogena. Imperiul care a continuat sa se numeasca roman, in secolele XV - XVI, devine Imperiul roman de natiune germana. Limitele sale sunt cele ale teritoriului in care se vorbeste germana. De la inceputul secolului al XV - lea imparatul a fost ales invariabil din randurile aceleasi familii (de Habsburg) acesta fiind un semn al alunecarii spre tendinta de a se cantona in limitele nationale.

Papalitatea sufera si ea o influenta nationala, evidenta prin faptul ca din epoca Reformei, papa este invariabil ales din randurile prelatilor italieni astfel ca toti au manifestat un interes deosebit pentru problematica italiana. Politiceste, papalitatea nu mai are ideea aspiratiei asupra altor suverani.

Nu va intarzia nici clipa in care chiar idealurile de unitate a Italiei vor vedea in papalitate principalul sustinator si chiar un mijloc de realizare a statului national italian. Lumea evului mediu (de pana in secolul al XVI - lea) se considerase unitara in raport cu sferele de cultura dominate de alte conceptii.

Din secolul al XVI - lea atitudinea aceasta dogmatica a celor doua lumi una fata de alta, se schimba.In 1535, in cursul conflictului care opunea Franta Spaniei, aceasta obtine promisiunea Imperiului otoman de a coopera impotriva spaniolilor. In 1536, vasele de razboi francez se aliaza cu o flota musulmana intr-un atac impotriva coastelor spaniole si a Insulelor Baleare.

Din aceasta perioada se considera a data primul pact incheiat intre un rege crestin (Francisc I) si sultanul mahomedan (Soliman Magnificul). Aceste tratate prin care sultanul acorda unele privilegii statelor crestine sunt cunoscute sub numele de capitulatii.

Primele dintre ele sunt acordate francezilor si s-au pastrat incepand cu secolul al XV - lea. Din secolul urmator incep relatii normale intre Imperiul otoman si unele state din Europa apuseana, fapt ce ilustreaza aceeasi desprindere a relatiilor dintre state de clisele medievale. Aparand o asemenea pluralitate de forta politice care nu se mai supun unei singure autoritati, s-a pus problema gasirii unei noi baze pentru reglementarea relatiilor de drept.

Pana atunci (secolele XVI - XVII) nu au existat decat uzante, raporturi bazate pe un drept cutumiar. Acum relatiile dintre state si cetatenii lor au facut obiectul unei codificari scrise si s-a creat dreptul international.

Sub acest aspect trebuie mentionat faptul ca pana in secolele XVI - XVII se disting in tratarea sub aspect juridic al relatiilor dintre state doua tendinte: de pace: (caracterizate printr-un larg liberalism incat aproape ca nu se facea distinctie intre cetateanul unei tari sau alteia, iar frontierele nu erau luate prea mult in seama) si de razboi: cand tarile luau impotriva supusilor altor state masuri inumane.

Notiunea de neutralitate nu era bine conturata, in sine, un asemenea statut fiind foarte greu de recunoscut. Inceputul unei modificari in relatiile internationale a acestui statut se evidentiaza prin instituirea unor servicii de reprezentare a unor state pe langa alte state, prin intermediul unor ambasade permanente.

Ambasadorii nu mai sunt simpli soli care stau un interval de timp la curtea unui suveran, ci sunt trimisi cu resedinta permanenta in capitala altui stat. Aceasta metoda a fost utilizata mai intai de statele italiene, in secolul al XV - lea, apoi de Franta, Anglia, Spania.

La inceputul secolului al XVI - lea papa numeste ambasadori ai sai numiti nunti1. S-a considerat ca instituirea acestor ambasade va contribui la evitarea conflictelor. Viziunea a fost insa mult prea optimista, mai ales ca ambasadele insele au devenit surse de agravare a relatiilor dintre state.

Oricum, formarea serviciului diplomatic permanent este o caracteristica fundamentala pentru relatiile internationale in epoca moderna. Debutul codificarii intr-un sistem de drept poate fi pus in legatura cu faptul ca in materie politica la inceputul epocii moderne se dezvolta teoria interesului de stat ca principiu suprem ce trebuie sa conduca un sef al statului in deciziile sale.

Ideea se contureaza in contributiile teoretice ale unor invatati ai vremii. Pornind de la considerentul ca in relatiile obisnuite dintre oameni existau ca valabile anumite norme.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.