Notiunea, istoricul si sensul omileticii

3x puncte

categorie: Istorie

nota: 9.88

nivel: Facultate

Notiunea se afla deja in intelesul ei specific de "predicare" sau "propovaduire" in raportul lui luca cand aminteste ca Pavel "a mai vorbit multa vreme pana la ziua" (Fapte 20,11). Verbul se afla la aorist , participiul: homilesas, si sugereaza vestirea Cuvantului pana in zorii zilei. Este vorba de ultima adunare , inainte de intoarcerea lui Pavel la Ierusalim, in seara primei zile a saptamanii ca[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Notiunea, istoricul si sensul omileticii

Notiunea se afla deja in intelesul ei specific de "predicare" sau "propovaduire" in raportul lui luca cand aminteste ca Pavel "a mai vorbit multa vreme pana la ziua" (Fapte 20,11). Verbul se afla la aorist , participiul: homilesas, si sugereaza vestirea Cuvantului pana in zorii zilei. Este vorba de ultima adunare , inainte de intoarcerea lui Pavel la Ierusalim, in seara primei zile a saptamanii care a luat sfarsit in zorii zilei de luni.
b. Istoricul comunitatii

Primul document din istoria bisericeasca privind serviciul predicarii in biserica apostolica, ni-l furnizeaza Iustin Martirul (Apoc. 1,67), afirmand ca dimineata la rasaritul soarelui, comunitatea crestina se aduna pentru citirea profetiilor, apoi conducatorul (proestos) tine o cuvantare (dia logou), reliefand partile pozitive ale secventelor citite, avertizand, incurajand, sau mustrand adunarea prezenta. Aceasta forma de vorbire este homilia, o vorbire legata de secventele Scripturii, despre Isus Hristos si despre mantuirea oferita de El.

Ioan Gura De Aur (Chrisostomus) foloseste doua denumiri pentru arta cuvantarii : homiliai - este cuvantare spusa in baza unui text biblic, iar logoi este o cuvantare profana, conforma regulilor retoricii.
Cel care a facut mai ingusta definirea omiletic, a fost Aurelius Augustinus . Vestita sa lucrare DE DOCTRINA CRISTIANA , impartita in patru parti, afirma ca homilia este o cuvantare rostita in comunitatile crestine si este legata de text.

El numeste sermo din verbul serere = a impleti, a lega una de alta , a insira cuvinte; serno = conversatie, discutie, convorbire, vorbire legata (vorbirea tematica nelegata de un text precis al Scripturii. Astfel se desprind cele doua maniere de predicare crestina ; homilia, sau predica tehtuala si sermo, predica tematica.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.