Normal si anormal in viata psihica

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Normal si anormal in viata psihica

Absenþa patologiei este un criteriu negativ necesar, dar insuficient. El impune în domeniul psihologic criterii ale patologicului capabile sã fundamenteze legitimitatea mãsurilor psihiatrice impuse. În absenþa alterãrii obiective a organului sau a funcþiei, reþinem: periculozitatea, suferinþa, constrângerea, rigiditatea, limitãrile funcþionale, care nu pot fi evaluate riguros decât în raport cu un individ de vârstã, de sex ºi de culturã identice, care a trãit ºi trãieºte în aceleaºi condiþii.

Insuficienþa criteriului de adaptare a condus la ideea de normativitate, definitã drept capacitate de a-ºi stabili norme. Din acest punct de vedere creativitatea este un criteriu de normativitate. Normalitatea se opune patologiei ºi ambele implicã în mod inevitabil referirea la valori .

2.1 Clasificarea comportamentelor normale
Normalitatea prezintã unele caracteristici care însã nu fac distincþii nete între sãnãtatea mentalã ºi boala mentalã. Ele reprezintã mai degrabã trãsãturi pe care le are o persoanã normalã în mai mare mãsurã decât un individ care este diagnosticat ca anormal.

2.1.1. Perceperea adecvatã a realitãþii.
Indivizii normali sunt cât se poate de realiºti în stabilirea reacþiilor ºi capacitãþilor ºi în interpretarea a ceea ce se întâmplã în lumea din jurul lor. Ei nu percep greºit în mod consecvent ceea ce fac sau spun alþii, nu îºi exagereazã constant capacitãþile ºi nu abordeazã mai mult decât pot realiza, dar nici nu îºi subestimeazã capacitãþile ºi nici nu se retrag din faþa sarcinilor dificile.

2.1.2. Aptitudinea de exercita un control voluntar asupra comportamentului.
Indivizii normali se simt destul de încrezãtori în capacitatea lor de a-ºi controla comportamentul. Ocazional se pot comporta impulsiv, dar sunt capabili sã-ºi limiteze impulsurile sexuale ºi agresive când este necesar. Ei pot sã nu se conformeze normelor sociale, dar în astfel de împrejurãri deciziile lor sunt voluntare ºi nu rezultatul unor impulsuri incontrolabile.

2.1.3. Autostima ºi acceptarea propriei persoane.

Persoanele bine adaptate au o idee aproximativã a propriilor valori ºi se simt acceptate de cei din jurul lor. Ele se simt bine în compania altor oameni ºi sunt capabile sã reacþioneze spontan în situaþii sociale. În acelaºi timp, nu se simt obligate sã-si supunã complet opiniilor grupului. Sentimentele de inutilitate, alienare sau lipsã de acceptare sunt dominante printre indivizii diagnosticaþi ca anormali.

2.1.4. Aptitudinea de a crea relaþii pline de afecþiuni.
Indivizii normali sunt capabili sã creeze relaþii strânse ºi satisfãcãtoare cu alte persoane. Ei sunt sensibili la sentimentele altora ºi nu cer excesiv de mult de la ceilalþi pentru satisfacerea propriilor nevoi. Persoanele cu tulburãri mentale sunt adesea atât de preocupate de propria protecþie încât devin excesiv de centrate asupra propriei persoane. Fiind preocupaþi de propriile sentimente ºi nãzuinþe încât cautã afecþiunea, sunt incapabili sã o ºi ofere în schimb. Uneori se tem de intimitate pentru cã relaþiile lor trecute au avut un efect distructiv.

2.1.5. Productivitatea.
Persoanele bine adaptate sunt capabile sã-ºi canalizeze aptitudinile în activitãþi productive. Ele sunt entuziaste în privinþa vieþii ºi nu au nevoie sã facã eforturi mari pentru a îndeplini sarcinile unei zile. Lipsa cronicã de energie ºi excesiva predispoziþie la obosealã sunt adesea simptome ale tensiunii psihice rezultate din problemele nerezolvate.

3. Clasificarea comportamentelor anormale.
O serie largã de comportamente au fost clasificate ca anormale. Unele comportamente anormale sunt acute ºi trecãtoare rezultând din evenimente deosebit de stresante, în timp ce altele sunt cronice ºi pe durata întregii vieþi. Comportamentul fiecãrei persoane ºi problemele sale emoþionale sunt unice ºi nu existã doi indivizi care sã se comporte exact în calaºi fel sau care sã împãrtãºeascã aceeaºi experienþã de viaþã.

Un sistem bun de clasificare are multe avantaje. Clasificarea tulburãrilor mentale folositã de majoritatea profesioniºtilor din domeniul sãnãtãþii mintale este bazatã pe manualul Manualul de diagnostic ºi statisticã al tulburãrilor mintale, ediþia a IV-a (DSM-IV), care corespunde în general cu sistemul internaþional formulat de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii.

DSM-IV furnizeazã o listã extinsã a tulburãrilor metale descriind ºi simptomele care trebuie sã fie prezente pentru ca diagnosticul sã poatã fi aplicat.În mod tradiþional nevroza ºi psihoza denotã categorii de diagnostic majore. Nevrozele au inclus un grup de tulburãri caracterizate de anxietate, nefericire ºi comportament maladaptiv care au fost uneori destul de serioase pentru a necesita spitalizare.

Individul poate sã funcþioneze în general bine în societate chiar dacã nu la capacitate maximã. Psihozele, în schimb, cuprind tulburãri mentale mai grave. Comportamentul individului ºi procesele de gândire sunt atât de afectate încât persoana pierde contactul cu realitatea, nu poate face faþã solicitãrilor vieþii de zi cu zi ºi necesitã spitalizare.
« mai multe referate din Psihologie