Noapte de decemvrie- comentariu

3x puncte

categorie: Romana

nota: 8.14

nivel: Liceu

În activitatea literară a lui Alexandru Macedonski se pot distinge două etape: Prima etapă, până la 1890 – când scrie poeme ample, de faptură romantică, cu versuri lungi, și cu un pronunțat caracter satiric; acum scrie ciclul nopților, caracterizat și printr-un retorism romantic, rezultat din mulțimea interogațiilor și exclamațiilor. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Noapte de decemvrie- comentariu

În activitatea literară a lui Alexandru Macedonski se pot distinge două etape: Prima etapă, până la 1890 – când scrie poeme ample, de faptură romantică, cu versuri lungi, și cu un pronunțat caracter satiric; acum scrie ciclul nopților, caracterizat și printr-un retorism romantic, rezultat din mulțimea interogațiilor și exclamațiilor. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de simplificare, dar și o sublimare artistică. Este faza simbolist-ornamentală. Acum scrie rondelurile; discursul liric este rezultatul unui efort de esențializare și se bazează pe o metaforă concretă. Poetul renunță la verbalismul și retorismul primei etape, poezia devenind sugestie și muzicalitate: Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor.

Este una din capodoperele liricii lui Macedonski. Poemul se axează pe ideea omului de geniu însetat de absolut, mai precis pe necesitatea sacrificiului în numele unui ideal. Poetul definește etica omului superior care refuzând orice compromis alege și urmează întotdeauna drumul drept. Nu este important faptul că omul superior nu-și atinge scopul, pentru că accentul se pune pe ideea de luptă și de sacrificiu. Emirul din Bagdad este simbolul credinței nestrămutate în ideal.
Geneza poemului:

În 1890 Macedonski a publicat un poem în proză Meka și Meka, în care prelucra o legendă orientală. Un prinț arab Ali-Ben este sfătuit de tatăl său să urmeze în viață drumul drept. Plecând în pelerinaj la Meka prințul alege drumul drept și împreună cu oamenii săi piere în pustiul arab. Tot spre Meka pleacă cerșetorul Pocitan-Ben Pehlivan care alege drumul cotit. Înainte de a pieri, Ali-Ben vede cum cerșetorul intră pe poarta cetății sfinte.
Semnificația titlului :
În timp ce prințul intră în Meka cerească cerșetorul intră în Meka pământească.

După unsprezece ani în 1901, Macedonski revine asupra legendei, oferindu-i multiple valențe simbolice. Poemul este alcătuit din două părți mari legate prin motivul inspirației. În prima parte Macedonski definește contextul social ostil în care trăiește poetul. Întâlnim deci motivul poetului damnat, frecvent în lirica simbolistă. Macedonski stabilește un acord perfect o corespondență între mediul exterior și starea sufletească deprimată a poetului Pustie și albă e camera moartă…\Și focul sub vatră se stinge scrumit…-
\Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,\Cu nici o schinteie în ochiu-adormit…

În contrast cu acest spațiu rece, dușmănos, sărac, Macedonski evidențializează genialitatea poetului: Iar geniu-i mare e-aproape un mit…. Vijelia care domnește afară (viscolul geme cumplit, …lupi groaznici s-aud, răgușit,/ Cum latră, cum urlă, cum urcă, cu-ncetul,/ Un tremol sinistru de vânt-năbușit….; crivățul țipă) simbolizează piedicile care intervin în drumul creatorului spre absolut.
Poetul subliniază corespodența perfectă dintre mediul natural și starea sufletească disperată a poetului:Urgia e mare și-n gându-i, ș-afară,
\Și luna e rece în el și pe cer.

Macedonski procedează la o mortificare a spațiului (E moartă odaia și mort e poetul), pentru a pregăti apariția inspirației. Prin inspirație se realizează saltul din real în fantastic, din material în spiritual.
Partea a doua poate fi considerată ca un vis al poetului, și este alcătuită din mai multe momente. Primul moment prezintă condiția ideală a emirului din Bagdad. Folosind rafinate sinestezii, repetiția cu efect de incantație hipnotică, poetul redă frumusețea Bagdadului:
Bagdadul ! Bagdadul ! și el e emirul…-\Prin aer, petale de roze plutesc…
\Mătasea-nflorită mărită cu firul\Nuanțe, ce-n umbră, încet, vestejesc…-
\Havuzele cântă…- voci limpezi șoptesc…\Bagdadul ! Bagdadul ! și el e emirul.

Tot pentru a reda frumusețea, vraja Bagdadului, Macedonski apelează la o succesiune de metafore expresive:Bagdadul ! cer galben și roz ce palpită,
\Rai de aripi de vise, și rai de grădini,\Argint de izvoare, și zare-aurită -
\Bagdadul, poiana de roze și crini -

Macedonski asociază două motive care străbat mai multe strofe – Bagdadul și emirul; el insistă asupra ideii de perfecțiune a Bagdadului și condiția ideală a emirului, tot ce-și poate dori un om obișnuit:
Și el e emirul, și toatele are.\E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu,
\Dar zilnic se simte furat de-o visare…\Spre Meka se duce cu gândul mereu -

Deși are totul, emirul din Bagdad trăiește fascinația cetății sfinte din Meka; cetatea sfântă a musulmanilor devine simbolul aspirației eterne spre absolut. Printr-o repetiție enumerativă, poetul redă chemarea chinuitoare a cetății Meka, fascinația idealului:
Spre Meka-l răpește credința - voința\Cetatea preasfântă îl cheamă în ea,
\Îi cere simțirea, îi cere ființa,\Îi vrea frumusețea - tot sufletu-i vrea -
Din tălpi până-n creștet îi cere ființa.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.