Nici nu-i pasa - Tudor Arghezi

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Nici nu-i pasa - Tudor Arghezi

Poezia „Nici nu-i pasã” de Tudor Arghezi este o operã liricã.
Opera liricã este opera în care poetul, în ipostaza de eu liric îºi transmite în mod direct sentimentele, gândurile, ideile, cu ajutorul imaginilor artistice ºi al figurilor de stil.

La nivel lexical, eul liric îºi face simþitã prezenþa prin mãrci-lexico gramaticale ale eului liric: verbe ºi forme pronominale de pers.I ºi a II-a: „te-”, ”ai oprit”, „ai mutat”, ”cântã”, ”sã aud”, ”tu”, -mi”, „spune”, ”n-am vãzut”, ”eºti”, ”nu poci”, ”mã”, ”apropii”, ”joci”, ”nu ºtii”, ”-þi”.
Titlul, o structurã verbalã, la persoana a III-a, ilusteazã poziþia de observator a eului liric vizavi de aspectul prezentat, orientând discursul liric.

Titlul se constituie într-un element de recurenþã, fiind reluat, uºor modificat, în finalul poeziei: ”Nici nu-þi pasã”.
Poezia poate fi încadratã în marea temã arghezianã a ”boabei ºi a fãrâmei”, inspiratã din universul mic. De asemenea, este evidentã intenþia ludicã a eului liric.

Discursul liric are în centru imaginea pãsãrii, care se contureazã cu ajutorul unor imagini vizuale precum: ”cioc vioi ºi ochi zglobii”, ”aºa pasãre bãlþatã”, ”atâta catifea”, ”pasãre frumoasã”. La acestea se adaugã imagini dinamice: „Te-ai oprit într-un cais”, ”Te-ai mutat din dud în dud”.

Strofa a ºasea surprinde prin intermediul unor structuri antitetice douã ipostaze ale pãsãrii: „Între pomii din grãdinã/ Eºti acasã, dar streinã”. Indicele spaþial „acasã” sugereazã plasarea pãsãrii într-un spaþiu cunoscut, care ar trebui sã-i fie familiar, însã continuarea „dar streinã” vine sã contrazicã afirmaþia de mai devreme, putând sugera cã pasãrea nu s-a acomodat încã cu noul spaþiu, deºi locul ei ar trebui sã fie acolo sau nu este suficient de cunoscutã, de apreciatã.

Pe parcursul poeziei, eul liric îºi exprimã admiraþia pentru pasãre. Sintagma ”pãsãrile fermecate”, în care este inclusã ºi pasãrea cãreia eul liric îi adreseazã o interogaþie retoricã, conferã acesteia un nou atribut: mãiastrã, vrãjitã.
Pasãrea mai poate fi un simbol pentru creaþia artisticã, pentru artã. Astfel, harul acesteia, cel de a cânta, ne sugereazã capacitata, talentul creatorului de a realiza o operã de artã. Versul ”Eºti acasã, dar streinã” ne poate sugera, tot din acest punct de vedere, calitatea operei artistice de a ne pãrea familiarã, dar ºi ineditã.

Ca figuri de stil se remarcã interogaþiile retorice, specifice acestui text care este conceput ca o adresare directã cãtre pasãre, repetiþie „din dud în dud” (o plasare spaþialã), epitete: ”pãsãrile fermecate”,”cioc vioi”,”ochi zglobii”.
Finalul ”Nici nu-þi pasã” are caracter constatativ, sugerând atitudinea pãsãrii. Frumuseþea pãsãrii „fermecate”poate sugera ºi gratuitatea actului artistic.

Poezia este structuratã în opt distihuri, cu rima împerecheatã ºi mãsura versurilor de 7-8 silabe.
La nivel lexical, se observã prezenþa cuvintelor populare, arhaice sau regionale: „har”, ”bãlþatã”, ”streinã”,”nu poci”.
Deoarece poetul, în ipostazã de eu liric îºi transmite în mod direct sentimentele de admiraþie faþã de pasãrea-simbol al creaþiei artistice, apelând la figuri de stil ºi imagini artistice, poezia „Nici nu-i pasã” este o operã liricã. « mai multe referate din Romana