Neoretorica

1x punct

categorie: Romana

nota: 9.74

nivel: Facultate

Tendintele clasificatoare ale retorilor, preocupati mai mult de etichetarea decat de analiza figurilor, ca si lipsa lor de spirit istoric au facut ca disciplina, una din cele sapte "arte liberale", odinioara obligatorie in invatamant, sa fie uitata. Reinvierea interesului pentru retorica porneste, in secolul XX, din doua directii: filozofica si lingvistica.

Redescoperirea faptului [...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Neoretorica

Tendintele clasificatoare ale retorilor, preocupati mai mult de etichetarea decat de analiza figurilor, ca si lipsa lor de spirit istoric au facut ca disciplina, una din cele sapte "arte liberale", odinioara obligatorie in invatamant, sa fie uitata. Reinvierea interesului pentru retorica porneste, in secolul XX, din doua directii: filozofica si lingvistica.

Redescoperirea faptului ca adevarurile istorice si opiniile care tin de verosimil, nedemonstrabile prin rationamente conduse de more geometrico, necesita o teorie a argumentatiei care sa nu iasa din domeniul ratiunii, fara insa a utiliza rationamentele carteziene analitice si inductive, a adus la imbogatirea teoriei cunoasterii prin anexarea noii retorici. Lucrarile fundamentale de reabilitarea a retoricii ca teorie a argumentarii, subordonata gnoseologiei, se datoreaza lui Ch. Perelman.

In literatura romana, o pledoarie filozofica, foarte documentata, pentru N. a semnat Vasile Florescu, Retorica si neoretorica (1973). Daca, in America mai ales, reluarea retoricii s-a facut pornindu-se de la teoria comunicarii (v.), in Europa interesul pentru retorica a fost revitalizat mai ales de cercetarile lingvistice.

De la publicarea cursului, din 1936, al lui I.A.Richards, The Philosophy of Rhetoric (Filozofia retoricii), care "deplasa interesul traditional al retoricii pentru persuasiune ca act rational in directia emotivitatii" si indemna la concentrarea interesului asupra "legilor fundamentale de folosire a limbii", s-a dezvoltat, mai intai in Anglia, curentul lingvistico-literar cunoscut sub numele de "New Criticism" (v. Noua critica), preocupat de analiza operei literare conform unor figuri si concepte formalizate, stilistice sau psihice.

Astfel retorica s-a transformat "din antistrofica a dialecticii, intr-una a poeticii" (Vasile Florescu), fapt deplans de neoretoricienii filozofi contemporani. Acceptiile date retoricii, inventarul si denominatia figurilor variaza de la un cercetator la altul. Roland Barthes, G. Genette, Tzvetan Todorov, sau Grupul u din Liege (autorul unei Retorici generale, 1970) definesc diferit termenii cu care opereaza, de aceea N. lingvistica, spre deosebire de cea filozofica, se disperseaza in mai multe directii, lipsa de unitate terminologica echivaland abordarea domeniului cu aderarea la teoria unui grup restrans de cercetatori.

Intre termenii de retorica si poetica (v.) intervin adesea confuzii, rezolvate prin restrangerea, uneori arbitrara, a sferelor celor doua notiuni. De mai multa audienta se bucura delimitarea operata de Grupul u: "Retorica este cunoasterea procedeelor de limbaj caracteristice literaturii.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.