Mortare

5x puncte

categorie: Chimie

nota: 7.42

nivel: Facultate

2.CLASIFICAREA MORTARELOR

2.1.Definiția mortarelor.Mortarele folosite în construcții sunt amestecuri bine omogenizate de liant apă și agregat mărunt,care se aplică ,în strat subțire pe un suport oarecare de care aderă și cu care conlucreză în exploatare,iar după întărire dau o piatră artificială cu aspect de gresie.
Mortarele de var gras și tras românesc nu se pot întrebuinț[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mortare

2.CLASIFICAREA MORTARELOR

2.1.Definiția mortarelor.Mortarele folosite în construcții sunt amestecuri bine omogenizate de liant apă și agregat mărunt,care se aplică ,în strat subțire pe un suport oarecare de care aderă și cu care conlucreză în exploatare,iar după întărire dau o piatră artificială cu aspect de gresie.
Mortarele de var gras și tras românesc nu se pot întrebuința la lucrari aeriene,aceștia au o contracție mare la uscare,iar prin acțiunea bioxidului de carbon atmosferic se descompun.Din această cauză mortarele încep să se pulverizeze la suprafată și să se desprindă treptat nisipul.
Mortarele sunt materiale compozite,obținute prin agregare,alcătuite din matrice și agregat (nisip),cu structură microporoasă și microfisurată.Matricea este formată din pasta de liant sau de amestecuri de lianți întărită ,în care sunt înglobate granulele de nisip,uneori cenușa de termocentrală sau trasul și fracțiunea de agregat cu dimensiunea sub 0,2mm.Matricea constituie suportul fundamental al structurii mortarului.

La prepararea mortarelor se mai pot folosi:plastifianți,pigmenți,substanțe impermeabilizatoare,substanțe de reglare a prizei,substanțe active hidraulice etc.După domeniul de utilizare,mortarele se clasifică în: mortare obișnuite și mortare speciale.
Mortarele obișnuite sunt amestecuri omogenizate de liant ,nisip și apă care se întăresc în aer sau în mediu hidraulic,utilizate pentru asamblarea pietrelor-mortare de zidarie sau pentru protejarea ,înfrumusețarea și întreținerea zidariei-mortare de tencuială.Mortarele obișnuite sunt pe bază de var,ciment ipsos,pământuri argiloase și pot avea mărcile:M4,M10,M25,M50,M100(cifrele indicând rezistența minimă la compresiune la 28 zile,în daN/cmČ).Mortarul obișnuit în stare proaspată are o densitate aparentă între 1950 și 2200 kg/mł,iar după consistență pot fi fluide,plastice sau vârtoase.


2.2.Materiale componente ale mortarelor.Componenții mortarelor au un rol diferit și influențează prin natura,calitatea și cantitatea lor proprietățile mortarelor și le determina domeniile de utilizare.Lianții utilizați în mortare sunt cimentul portland ,cimenturi cu adaosuri,cimenturi aluminoase ,varul hidratat,ipsosul,argile comune nisipuri argiloase .În mortare se folosesc ametecuri de lianti ,cum ar fi mortare var-ciment,argilă-ciment,ciment –var.Cimenturile dau mortare mai rezistente mecanic dar mai puțin plastice.Varul și argila manifestă capacitate de reținere a apei superioară fată de cea a cimentului,ele formând mortare mai plastice decât mortarul de ciment dar și mult mai puțin rezistente mecanic.Asociind doi lianț cu proprietați mecanice și de plasticitate diferite ,se obțin mortare rezistente.

Liantul poate fi hidraulic sau nehidraulic.Apa de amestec asigură hidratarea liantului și confera lucrabilitatea moratrului prostăt ia putând fi potabilă sau nepotabilă dar slab alcalină sau slab acidă.Apa nu trebuie să conțină substanțe organice nocive ca:resturi de celuloză,zahăr,diverși acizi acestea împiedicând desfăsurarea normală a prizei și întăririi.
Nisipul ,cu rol de umplutură,contribuie la reducerea contracției la uscarea liantului întărit.Nisipul preferabil este cel cuarțos ,trebuie sa aibă o anumită granulozitate și să corespundă anumitor condiții de calitate ,în ceea ce privește conținutul de argilă,substanțe humice,săruri ,mică,cărbune etc.În afara nisipurilor natutare de râu se mai pot folosi nisipurile provenite din concasarea rocilor ,cum și nisipul de mare.Nisipurile grele nu se folosesc în unele mortare cu destinație specială fiind înlocuite cu unele materiale granulate.

În unele mortare se folosesc aditivi impermeabilizatori și aditivi acceleratori.Clorura de calciu –aditiv accelerator mai frecvent utilizat,se întrebuințează pentru accelerarea întăririi mortarelor de zidărie ,de ciment și ciment-var de marca 50 și 100 ,îndeosebi pe timp friguros.

2.3.Calitățile materialelor componente ale mortarelor.Calitatea mortarelor depinde de calitatea fiecăruia din componenți.În afară de lianți, în compoziția mortarelor intră apa și nisipul.Petru prepararea mortarelor apa poate fi potabilă sau nu(de râu, de lac, de mare ți chiar apă minerală), neutră din punct de vedere al acidității și conținând o proporție limitată de sulfați, cloruri și azotați.În caz de incertutudine se recurge la analiza de laborator.
Trebuie evitate apele cu reziduuri industriale, mai ales cele ale industriei zahărului,glucozei și celulozei, deoarece aceste ape stânjenesc priza mortarelor cu ciment și le împiedică întărirea.Nisipul influențează mult proprietățile mortarelor, de aceea el trebuie ales cu atenție.Pot fi folosite la prepararea mortarelor nisipuri silicioase sau calcaroase, de carieră sau provenite din concasare.
2.3.1.Puritatea.Nisipul ce conține impurități greu de înlăturat trebuie exclus de la folosire.
Principalele impurități ale nisipului sunt : argila, care se poate găsi sub formă de bulgări sau sub formă de mâl care formează pelicule ce acoperă granulele de nisip împiedicând contactul lor cu liantul.Prezența argilei îngreunează îngreunează uscarea mortarelor nehidraulice și le micșorează rezistența.
Substanțele humice, provenite din descompunerea resturilor organice vegetale, formează, la fel ca argila pelicule în jurul granulelor de nisip, și reacționează chimic cu cimenturile provocând degradarea mortarelor.

Resturile de cărbuni. Frecvente mai ales în nisipul de râu din bazinele carbonifere, provoacă degradarea mortarului, în special prin acțiunea sulfului pe care îl conțin.Determinarea se face prin procedeul flotației, prin amestecarea nisipului de cercetat cu o soluție de densitate intermediară între nisip și cărbune(soluție de 50% clorură de zinc).Nisipul cade la fund , iar cărbunele plutește și poate fi izolat și cântărit.
Sărurile solubile din nisip pot străbate prin zidărie,formand pete pe fațadă :sulfații cristalizând cu mărire de volum,pot produce exfolierea ,chiar distrugerea mortarului.
Pirita, conținând fier și sulf, dă pete ruginii prin oxidarea fierului la aer umed, iar sulful intră în reacție cu cimenturile fomând sulfați.Pirita se recunoaște datorită aspectului său auriu-metalic.

Mica, prezentă aproape în toate nisipurile, reduce calitatea mortarelor datorită structurii ei lamelare, de aceea la lucrări importante , puternic solicitate, nu pot fi folosite nisipuri cu un prea mare conținut de mică.
Argila, substanțele humice și cărbunele pot fi spalate, cu ajutorul anumitor instalații.
2.3.2.Forma granulelor.Deoarece s-a constatat că nisipurile cu granule de formă rotunjită dau mortare cu rezistență mai mare decât cele cu granulele în formă de așchii sau solzi,se recomandă verificarea microscopică a formei garnulelor nisipurilor ,mai ales a celor concasate și a celor cu urme de scoici ,și eventual amestecarea acestora din urmă,într-o proporție mai mică sau mai mare cu nisip de carieră.
2.3.3.Granulozitatea.Este expresia compoziției procentuale în granule de diferite mărimi a nisipului.Pentru ca un mortar să fie de bună calitate, trebuie ca între granulele de nisip să rămână un minimum de goluri care să fie ocupate de liant..Granulele mari trebuie să se rezeme direct unele pe altele.
Granulometria (determinarea granulozitatii) constă în separarea nisipului în fracțiuni cu granule de diverse mărimi folosind o serie de ciururi cu ochiuri rotunde de 7,3 și 1 mm din tablă găurită și site cu ochiuri pătrate cu latura de 0,2 mm.În acest fel se obține curba granulometrică a nisipului cercetat.

Nisipurile ale căror curbe sunt cuprinse între curbele A și B sunt de oarte bună granulozitate ,cele cuprinse între B și C sunt folosibile,dar cer multă apă de amestecare fiind prea bogate în partea fină.Când curba nisipului studiat se află în afara curbei C acesta este inutilizabil,fiind prea bogat în partea fină,iar cel sub curba A este prea sărac în partea fină.
2.3.4.Densitatea în grămadă.Se determină prin cântărirea unui volum determinat de nisip,după ce acesta a fost uscat prin încălzire la cel puțin 100°C.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Chimie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.