Morala autonomiei la Kant

1x punct

categorie: Psihologie

nota: 9.00

nivel: Facultate

Kant fixează limitele funcției de cunoaștere : „este umilitor pentru rațiunea umană că în folosirea ei pură, nu realizează nimic, ba mai are chiar nevoie și de o disciplină pentru a înfrâna excesele ei și pentru a preveni iluziile care-i vin de aici”.

Excesele reprezintă plus infinitul (+∞) ; iar iluziile minus infinitul (−∞) ; pe axa cunoașterii există[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Morala autonomiei la Kant

Kant fixează limitele funcției de cunoaștere : „este umilitor pentru rațiunea umană că în folosirea ei pură, nu realizează nimic, ba mai are chiar nevoie și de o disciplină pentru a înfrâna excesele ei și pentru a preveni iluziile care-i vin de aici”.

Excesele reprezintă plus infinitul (+∞) ; iar iluziile minus infinitul (−∞) ; pe axa cunoașterii există coordonate pe orizontală, reprezentând cunoștințe din universul în care evoluăm, și pe verticală, reprezentând domeniul transcendental.

Fără o reprezentare corectă, domeniul funcțiilor matematice este nul, fără interacțiunea permanentă practică – speculație – teorie, ordonate de rațiune, cunoașterea dispare.
Fiecare om care se autoguvernează, grație rațiunii pure, încearcă să găsească soluții originale :

„dar tentativele transcendentale ale rațiunii pure se efectuează toate în mediul propriu al aparenței dialectice, adică al subiectivului”.
În cazul acesta să admitem că există tot atâtea rezolvări ale necunoscutelor din domeniul cunoașterii, câți indivizi interesați de acest domeniu există ?

Categoric că lucrul acesta este eronat !
Kant observă și apreciază predispoziția omului de a se sustrage legilor și de a găsi rezolvări originale ecuațiilor dar „în ceea ce privește judecățile sintetice, nu poate fi permis să justificăm aserțiunile noastre prin respingerea contrariului”.

Canonul intelectului pur se suprapune de fapt analiticii transcendentale. Având în vedere definițiile anterioare, se deduce că analitica transcendentală presupune respectarea regulilor a priori de folosire corectă a unor facultăți de cunoaștere în genere ; cum ar fi descompunerea unor polinoame sau numere în factori primi – în domeniul matematicii – cu obligativitatea respectării formulelor de calcul aplicabile în anumite situații.

Rațiunea pură nu poate fi utilizată corect fără acest canon al rațiunii pure, nu se admit speculațiile, ci se impune respectarea regulilor, a ordinii operațiilor și a etapelor „de calcul” !
În domeniul cunoașterii există lucruri care ușurează viața omului, prin aplicare adecvată își dovedesc utilitatea pragmatică, iar elucidarea altor noțiuni nu oferă decât o satisfacție spirituală.
Fenomenele care își au ascendent în lumea materială pot fi demonstrate experimental (chimie, fizică ...)

Dar rațiunea are ambiții nelimitate : prin intermediul speculației, dorește să jongleze cu : libertatea voinței, nemurirea sufletului și existența lui Dumnezeu !

Tot ceea ce nu poate fi demonstrat experimental presupune un grad mare de abstractizare și presupoziții.
Reprezentarea corectă și completă a unei funcții matematice se face cu ajutorul regulilor, dar și al abstractizării ; în timp ce formula de aflare a ariei sau a perimetrului se dovedește prin aplicare experimentală.

Rațiunea aplică principiul extinderii în cunoaștere : „este o regulă a folosirii speculative a rațiunii de a nu omite cauzele naturale și de a nu renunța la ceea ce putem învăța prin experiență, pentru a deriva ceea ce cunoaștem din ceea ce depășește complet cunoașterea noastră”.
Știința reprezintă totalitatea achizițiilor stocate, aflate în „stand by”, iar practica : „tot ceea ce e posibil prin libertate”.

Aplicând doctrina prudenței, rațiunea reunește și vitalizeazaă toate scopurile care ne sunt date de înclinările noastre, în unul singur, fericirea își asigură concordanța mijloacelor pentru a ajunge la ea.
Metodologia transcendentală este de fapt o logică specială a rațiunii pure în care sunt clarificate noțiunile : observația, experimental, inducția, clasificarea, invenția, demonstrația, geneza ideilor.

Judecățile sunt interpretate funcțional și reprezintă atât relațiile dintre concepte (funcții transcendente) ; cât și proiecții ale unor reprezentări asupra obiectului.Rațiunea dă legi care sunt imperative ; adică legi obiective ale libertății care anticipează ceea ce se va întâmpla.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Psihologie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.