Modelul economic al lui J.M.Keynes

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Modelul economic al lui J.M.Keynes

2.relatiile dintre variabile care sunt redate cu ajutorul unor ecuatii sau inegalitati, precum si, interdependenta dintre ele redata cu ajutorul unor functii (functia ocuparii, functia ofertei, functia investitiilor etc).
3.parametrul investitional multiplicator (K) cu ajutorul caruia se exprima gradul de intensitate.

Pentru intelegerea demonstratiei lui Keynes se impune prezentarea amanuntita a elementelor ce fac parte din modulul sau.
2.2.1 Variabilele
Variabilele la care se refera Keynes sunt de 2 feluri: variabile endogene (sau determinate) si variabile exogene (sau determinante).
a)variabilele endogene sunt indicatori globali sau agregati care caracterizeaza nivelul activitatii economice la scara economiei nationale si anume:

-pretul global de oferta a productiei realizat (Z);
-cererea efectiva de marfuri (D) sau volumul total de incasari obtinute de intreprinzatori din vanzarea marfurilor; aceasta cerere efectiva de marfuri se compune din doua parti: cererea de bunuri de consum final sau individual (D1) si cererea de bunuri destinate investitiilor (D2);

Cea mai importanta dintre variabilele endogene pentru functionarea economiei de piata este cererea efectiva de marfuri (D) deoarece in functie de nivelul si modificarea ei depinde modificarea celorlalte variabile.
b)variabilele exogene constau intr-o serie de proportii (rate) date, cu privire la comportamentul agentilor economiei, atat in calitate de consumatori (inclinatia spre consum), cat si in calitate de intreprinzatori. Variabilele exogene folosite de Keynes sunt in numar de trei:

-inclinatia spre consum, privita ca raport intre consum si venit (C/Y) sau direct, sporul de consum si sporul de venit (inclinatia marginala spre consum C'=DC(DY), cu reversul ei inclinatia spre economie, in expresie medie (S/Y) sau sub forma marginala (n=DS/DY).
-eficienta marginala a capitatului, sau procentul de profit obtinut cu ultima investitie.
-rata dobanzii.

Relatiile dintre variabile sunt redate cu ajutorul unui sistem de ecuatii si inegalitati (ecuatii de comportament-functiile-, ecuatia fundamentala a modelului, ecuatia de echilibru etc). Pentru intelegerea modelului, trebuie sa amintim conceptia lui Keynes despre economia de piata si, care sunt cauzele, in opinia sa, care genereaza dezechilibrul in economie.

In contradictie cu economistii clasici care, de regula, presupuneau deplina utilizare a capacitatilor de productie, negand astfel somajul, iar mai tarziu, unii dintre ei (A.C.Pigou [1]) admiteau numai somajul voluntar si functional (temporar), J.M.Keynes admite si recunoaste existenta somajului involuntar(somajul economic de masa) si incearca sa-i descopere cauzele.

Keynes este de parere ca nivelul ocuparii (E) sau numarul de muncitori care gasesc de lucru (N) depinde de cererea efectiva de marfuri (D) sau de incasarile intreprinzatorilor din vanzarea productiei, respectiv de cererea solvabila:N=f(D).Daca luam in calcul structura cererii da marfuri si marimea venitului global (Y), Keynes ajunge la concluzia ca daca suma consumului final global (C) si a investitiilor globale (I) este egala cu venitul global (Y) atunci economia se afla in stare de echilibru:C+I=Y.Relatia de mai sus reprezinta ecuatia fundamentala a modelului keynesian.

In realitate nu toate marfurile gasesc desfacere pe piata (astfel luand nastere dezechilibrul in economie) si astfel:C+I « mai multe referate din Economie