Moara cu noroc - caracterizare

2x puncte

categorie: Romana

nota: 8.07

nivel: Liceu

Drama personajului descinde din neputinţa de a rezista ispitei banilor, dar şi ispitei puterii, alături de Lică, concurate de procesele sale de conştiinţă; Ghiţă ştie că greşeşte, îşi face reproşuri şi crede sincer că va supravieţui compromisului făcut.

Ba chiar se gândeşte la un mom[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Moara cu noroc - caracterizare

Drama personajului descinde din neputinţa de a rezista ispitei banilor, dar şi ispitei puterii, alături de Lică, concurate de procesele sale de conştiinţă; Ghiţă ştie că greşeşte, îşi face reproşuri şi crede sincer că va supravieţui compromisului făcut.

Ba chiar se gândeşte la un moment dat să renunţe la familie, să-şi ia agoniseala şi să trăiească neştiut de nimeni într-un colţ de lume. Nu suportă gândul că păcatele lui sunt cunoscute de altcineva şi o ucide pe Ana tocmai pentru că nu vrea să mai existe nici un martor al nemerniciei sale.

Întors la moara cu noroc, după ce căpătase certitudinea că a ratat prinderea lui Lică, deznadăjduit de ideea că toate eforturile sale au fost zadarnice, Ghiţă îi mărturiseşte Anei că sămădăul este autorul tuturor crimelor şi îi spune rece şi fără resentimente că o va uciede pentru că ,,nu poate să o lase vie în urma lui".

Lucid, recunoscându-şi setea de răzbunare şi dând vina pe Dumnezeu că nu l-a luminat, în ciuda tuturor rugăminţilor ei, îşi înjunghie soţia, împlântând adânc cuţitul în inima ei; preocupat în aşa măsură de fapta lui, întrucât nici măcar nu întoarce capul să afle cine îl împuşcă.

Crima este, aşa cum avertizase Lică, ultima dintre treptele compromisului, iar Ghiţă a atins deja această etapă în momentul în care s-a oferit să-i fie tovarăş sămădăului.

Moartea celor două personaje vine ăn apogeul evoluţiei lor, de la acceptarea compromisului la păcaul capital: crima pentru Ghiţă şi adulterul pentru Ana. Din perspectivă romantică, faptele lor sunt atât de cumplite, încât nu merită să fie înregistrate în memoria publică; de aceea hanul arde din temelii şi bătrâna gândeşte cu nevinovăţie că incendiul a fost provocat de o întâmplare nefericită (au lăsat ferestrele deschise.).

Intenţia scriitorului este evidentă: finalul este în mod ostentativ justiţiar ca în toate scrierile lui Slavici. De aceea şi moartea violentă a lui Lică devine o pedeaspsă.

Lică Sămădăul

Tot într-o manieră romantică, Lică Sămădăul este şi el caracterizat printr-un amalgam de însuşiri. În ciuda faptelor sale oribile, el nu apare ca o fiinţă diabolică fără putinţa evoluţiei, ci este prezentat în contexte de profundă umanitate.

Confesânsu-i-se lui Ghiţă, mărturiseşte că viaţa aspră de porcar l-a înrăit. El a ucis iniţial pentru a se apăra de cei care îl furau, apoi ca să exercite teroare, dar treptat a început să simtă plăcerea sângelui. Dezermant de cinică, confesiunea rămâne totuşi omenească atât prin obiectivitatea viciului, cât şi prin notele biografice.

Chiar portretul său indică latura pozitivă a personalităţii sale: ,,Lică era un om cam de vreo treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv şi supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochii mici şi verzi şi cu cămaşă subţire şi albă cu floricele..." portretul indică o fiinţă cu respect faţă de sine şi gata să facă faţă oricăre încercări. De altfel ştie să manipuleze oamenii, căci e ager în răutate, după cum îl caracterizează însăşi instanţa narativă; pe Ghiţă îl supune speculându-i slăbiciunile, iar episodul în care este arestat deturnează atenţia opiniei publice în direcţia care îi era favorabilă.
Semeţia, spiritul activ şi mobil sunt dirijate între prinderi malefice şi criminale.

El crede singur în figura de om primejdios pe care şi-a făcut-o, atât încât nu acceptă ideea de a ierta pe cineva. Se crede dator s-o ucidă pe femeia care îi încălcase ordinele, mai cu seamă o socoteşte vinovată de moartea soţului ei.

Cruzimea lui vine din caracterul dur şi sufletul împietrit de faptele rele. Uciderea unui copil nu îi declanşează nici o remuşcare, dar Lică are vag conştiinţa păcatului.

În final, ascuns într-un loc sfânt, resimte germenii căinţei; urmărit de poteră, Lică se refugiază într-o biserică, ceea ce îi declanşează o teamă nelămurită: ,,Fulgerele luminau într-una chipurile sfinţilor, ce priveau ţintă cu ochii lor nemişcaţi la omul abătut din cale, care venise să tulbure liniştea sfântului lăcaş".

Lică nu vedea şi nu auzea nimic. Profanarea bisericii (sămădăul rupe perdeaua altarului) îi dă un sentiment de vinovăţie: ,,înspăimântat, el singur nu ştia de ce, făcu un pas înapoi, [..]. îi venea să-şi scoată inima din piept, îi venea să se repeadă cu capul de zid, ca să rămâie sfărmat la treptele altarului."

Ana

Deşi mai puţin conturată, şi Ana se înscrie în acelaşi prototip romantic. Iniţial, ea apare ca o fiinţă aşezată, împăcată cu sărăcia şi cu liniştea colibei sale, după cum o prezintă chiar mama sa: ,,Ana îmi părea prea tânără, prea aşezată, oarecum prea blândă din fire şi-mi vine să râd când mi-o imaginez cârciumăriţă".

Ea îşi iubeşte bărbatul şi îl acceptă ca o autoritate absolută; de aceea cand Ghiţă se pânge că nu are sfătuitor pentru că Ana e slabă la minte, răspunde cu mâhnire autentică: ,,Ce să fac, dacă aşa m-a lăsat Dumnezeu?"

Portretul fizic al personajului este creionat în mai multe rânduri, autorul insistând în mai multe rânduri pe fragilitatea ei; când Lică face o primă vizită la Moara cu noroc, naratorul îşi surpinde personajul într-o atitudine romantică, de profundă feminitate: ,,Dacă Lică ar fi fost altfel de om, el n-ar fi stat aşa cu privirea pierdută în vânt, ci s-ar fi bucurat de vederea femeii frumoase, care-l privea oarecum pierdută şi speriată de bărbăţia înfăţişării lui.".

Fragmentul subliniază trăsăturile unei fiinţe sensibile, care mai trăieşte încă visul de iubire.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.