Miorita - aprecieri critice

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Miorita - aprecieri critice

Ideea mortii e incadrata aici in tristetea, dar si in mandria oarecum pe care le simte padtorul traind in singuratatea muntilor.
Ceea ce era redat in "Ciobanasul" mai domol, in versuri de insirare lina, apare in "Miorita" cu misari de ritm repezi, cu cadentari sacadate, in versuri cum le intalnim si alteori in poezia populara, asa ca, in ceea ce priveste forma, aceste doua poezii ne arata, fiecare in felul ei, ce efecte de armonie, cu cata muzicalitate au putut fi realizate in graiul poporului nostru.

"Miorita", insa, fata de cealalta poezie, are superioritatea de a ne duce spre o inspiratie mai bogata, mai complexa, de a cuprinde motive de o varietate care nu a impiedicat prezentarea lor in linii limpezi si cu o impresionanta condensare. De alta parte, cu toate ca, asa cum a ajuns pana la noi, cuprinde multe elemente lirice - am putea chiar spune ca ele predomina -, "Miorita" se razima pe un fond epic care, si cand nu reiese direct, se prelungeste in ecouri usor de recunoscut si dandu-i in totul o desfasurare de vigoare si maiestate.

Nichita Stanescu, Miorita, in Cartea de recitire:Fara "Miorita" noi n-am fi fost niciodata poeti. Ne-ar fi lipsit aceasta dimensiune fundamentala. "Miorita" este scoala tristetii nationale. Matricea. Matca. Regina. Sunetul ei e sunetul tatei alaptand; veghea ei este veghea celui care-si apara plodul. "Miorita" nu este un cantec de pierdere. Cine pierde asa cum a pierdut ciobanul "Mioritei" este instapanit in sufletul pamantului. Da, in sufletul pamantului, pentru ca noi toti ne-am nascut pe pamant.

Pentru ca pamantul este carnea stramosilor nostri si carnea pomilor nostri. Asa este: pom si om. In limba noastra diferenta dintre pom si om este diferenta dintre o consoana si o vocala.D. Caracostea, O fresca folclorica:Aceasta idee a pasivitatii, a afatalismului, a linistii in fata mortii revine necontenit in exegeza baladei si in generatiile folclorice de tot felul. Pana in zilele noastre este un loc comun pentru toti cati vor sa ne caracterizeze.

Dar ansamblul literaturii noastre poporane, atat cel epic cat si cel liric, arata ca este mult mai mult decat o exagerare, o dezumanizare sa admiti, ca produs al factorilor istorici sau ca reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge pana la primirea mortii, fara a reactiona. De la caracterul de jale propriu liricei noastre pana la presupusul pasivism din "Miorita" este drum lung. Este drept ca credinta in soarta, in "ce ti-e scris", este o trasatura caracteristica a poporului nostru. Dar la fel si a altor popoare.

De alta parte, intreg mediul epicei noastre poporane arata ca aceasta credinta nu smulge din suflet resortul adanc omenesc de a reactiona acolo unde, ca in situatia din "Miorita", lucrul ar fi posibil.Treptat, parerea despre fatalismul ciobanului a devenit dogma. De aici, prilej pentru unii de filozofare si de retorism, pentru altii indemn de a banui autenticitatea textului. Ar fi un caz unic in istoria literaturilor - au afirmat acestia din urma - , ca eroul sa auda de complot si sa-si faca testamentul, resemnandu-se fara sa ia nici o masura de aparare.

Rezulta ca explicarile de psihologie etnica in felul celor amintite nu sunt indestulatoare. Avem la cei care subliniaza fatalismul din "Miorita" o falsa intelegere a semnificatiei. Optica justa, neputand fi data nici prin jocul firestilor resorturi sufletesti, nici prin imprejurari proprii acestui neam, ramane sa fie dobandita din insasi structura estetica a baladei, confirmata prin istoria ei. « mai multe referate din Romana