Mihai eminescu - floare albastra 2

1x punct

categorie: Romana

nota: 6.54

nivel: Liceu

     Poezia este una din creatiile cheie ale eroticii eminesciene, oferind posibilitatea de intelegere a modului in care poetul a asimilat influentele romantismului. Floare albastra depaseste tema dragostei, evocand conditia creatorului, absolutul. Ca specie literara, poezia este o egloga (idila cu dialog).

     Poemul se structureaza pe doua planuri, si anume: ideea cunoasterii abs[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mihai eminescu - floare albastra 2

     Poezia este una din creatiile cheie ale eroticii eminesciene, oferind posibilitatea de intelegere a modului in care poetul a asimilat influentele romantismului. Floare albastra depaseste tema dragostei, evocand conditia creatorului, absolutul. Ca specie literara, poezia este o egloga (idila cu dialog).

     Poemul se structureaza pe doua planuri, si anume: ideea cunoasterii absolute (cuprinsa in primele trei strofe) si aceea a cunoasterii terestre (strofele 5-13). Cele doua ipostaze sunt despartite de reflectiile poetului din strofa a IV-a, care anticipeaza ideea din final: Totusi... este trist in lume.

     In primele trei strofe apare domeniul cunoasterii, de la geneza (intunecata mare) pana la un intreg univers de cultura (campiile Asice) si creatie (piramidele-n-vechite). Cea de-a treia strofa sugereaza izolarea acestui vast spirit care nu isi poate realiza idealurile in lumea telurica. Reflectiile din strofa a 4-a presupun consimtamantul vremelnic al poetului la chemarea iubirii: eu am ras, n-am zis nimica. Concluzia este, in final, raportata la intreaga existenta a poetului: Si te-ai dus dulce minune / Si-a murit iubirea noastra. Repetitia Floare-albastra! floare-albastra! subliniaza intensitatea trairii, generata de contrastul dintre iluzie si realitate.

     In plan terestru, iubita este vicleana, ademenitoare: Si de-a soarelui caldura / Voi fi rosie ca marul / Mi-oi desface de-aur parul sa-ti astup cu dansul gura. Epitetele frumoasa, nebuna, dulce, cuprinse in versuri exclamative, exprima exuberanta sentimentului, specifica liricii de tinerete.

     Invitatia la iubire se realizeaza intr-un cadru rustic, ce aminteste de pastelurile lui Alecsandri, dar si de Sara pe deal sau Dorinta.

     Limbajul este direct si familiar, conferind poeziei un ton sagalnic, intim: Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?, S-apoi cine treaba are?. Pornind de la forme populare: Mi-oi desface, Sa-ti astup, se ajunge la efecte de ordin artistic rafinat, ca in inversiunile: de-aur parul, albastra-mi dulce floare.

     Epitetele di planul trairii terestre sunt ornante: prapastie mareata, bolta cea senina, trestia cea lina. Cuvantul dulce (dulce netezindu-mi parul, dulci ca florile ascunse, dulce floare, dulce minune) isi schimba valoarea stilistica si gramaticala, fiind, pe rand, adverb sau adjectiv. Trairea si taina trairii duc la versul nostalgic Si te-ai dus dulce minune. Sentimentul se contureaza in epitetul cu rol de simbol dulce minune, apropierea de fiinta iubita este egala cu miracolul, epitetul devine metafora.

     Folosirea verbelor si a pronumelor in forma populara (nu cata, apucand spre sat, grija noastra n-aib-o nime) sugereaza eternitatea sentimentului iubirii, ce se consuma intr-un spatiu rustic.

     De la Novalis pare sa fi luat Eminescu floarea albastra ce apare ca simbol al iubirii si al nostalgiei infinitului, transformand-o in metafora pentru viata, infinit si dorinte dezvaluite cu vraja.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.