Mihai Eminescu - Pe langa plopii fara sot
1x punct
categorie: Romana
nota: 9.50
nivel: Gimnaziu
Poezia capată o tonalitate tristă chiar de la inceput. Eul liric fiind neînțeles și cuprins de o flacără a iubirii îmbrățișează un spațiu mai sumbru iar timpul se plasează pe doua planuri temporale(trecut și prezent),în acest anturaj și cu trăiri melancolice. Eul liric este copleșit de o gamă de sentimente întunecate.
Atunci cândva el suferea și iubea cu o neliniște sufletească, da[...]
DOWNLOAD REFERAT
Atunci cândva el suferea și iubea cu o neliniște sufletească, da[...]
Preview referat: Mihai Eminescu - Pe langa plopii fara sot
Atunci cândva el suferea și iubea cu o neliniște sufletească, dar acum el încearcă niște sentimente de nepăsare, durere, tristețe și singurătate sufletească.Sugestiile universului identic se bazează în primul rând pe motivul iubirii și al tristeței care-l putem numiși un motiv leit care semnifică o suferință din cauza dragostei ăatre o ființă. Superba metaforă “candela iubirii” sugerează intensitatea sentimentului trăit care a dat naștere unei energii acaparatoare.
Iubirea e simțită de poet ca revărsare a flăcarii, ca o intensificare a vitalității, e contaminarea de sacru și dăruire totală. De-asemenea întreaga gamă de figuri de stil îmbracă poezia într-un univers și mai tandru, și mai arzător. Epitetul “ ochi păgâni și plini de suferinți” și “ rece ochi” semnifică durerea eului liric văzută in ochii lui reci.
Iar personificarea “plopi fără soț” inconcomitent cu titlul poeziei abordează imaginea plopului asociată cu jalea și singurătatea, și acești copaci fără soț formează fundalul suferinței poetului.
În funcție de aceste elemente, de prezența sau absența lor, de totalitatea sentimentelor și de imaginea iubitei, poezia de dragoste “Pe lângă plopii fără soț” capătă o tonalitate tristă și se apropie de elegia erotică, romanță, cântec.
Sentimentul dragostei aparține de trecut și de aici apare regretul, nostalgia, singurătatea. Ideea elegiei determină faptul că dragostea ar fi murit sau fie a fost refuzată îndrăgostitului fără nici o speranță și a renunțat la ea.
În acestă poezie Eminescu nu a caracterizat-o și nu a blanat femeia , dar cel puțin a regretat faptul că nu a fost capabil să aprindă candela iubirii “Și noaptea candela s-aprinzi/Iubirii pe pământ”.
« mai multe referate din Romana