Migratii
3x puncte
categorie: Istorie
nota: 8.59
nivel: Liceu
PRINCIPALELE ETAPE ALE MIGRATIEI IN SECOLELE XIX SI XX
Migrația din ultimul secol si jumatate poate fi grupata, dupa numarul, originea si caracterul ei specific în cinci mari etape, si anume:
a) Etapa 1335-1846, perioada unor mari prefaceri social2 în aproape toate statele Europei occidentale, marcheaza o reînviorare a migrației din secolul al XVIII-lea. Curenții prin[...]
DOWNLOAD REFERAT
Migrația din ultimul secol si jumatate poate fi grupata, dupa numarul, originea si caracterul ei specific în cinci mari etape, si anume:
a) Etapa 1335-1846, perioada unor mari prefaceri social2 în aproape toate statele Europei occidentale, marcheaza o reînviorare a migrației din secolul al XVIII-lea. Curenții prin[...]
Preview referat: Migratii
Migrația din ultimul secol si jumatate poate fi grupata, dupa numarul, originea si caracterul ei specific în cinci mari etape, si anume:
a) Etapa 1335-1846, perioada unor mari prefaceri social2 în aproape toate statele Europei occidentale, marcheaza o reînviorare a migrației din secolul al XVIII-lea. Curenții principali pornesc din țarile atlantice, îndeosebi Anglia si Scoția, din țarile Scandinaviei si, în secundar, din Franța. Numarul celor plecați se apreciaza la circa 100 000 persoane în întreaga perioada, emigranții fiind în principal țarani sau, în parte, mesŹtesugari. Direcțiile de deplasare vizau îndeosebi America de Nord si coloniile europene din Australia si Noua Zeelanda.
b) Etapa 1846-1880 se caracterizeaza prin deplasari masive care ajung la 300 000-500 000 persoane pe an. in aceasta perioada, în care predoŹmina emigranți lipsiți de mijloace materiale, direcțiile de deplasare ramân de regula aceleasi din perioada anterioara.
c) Etapa 1880-1914, perioada premergatoare primului razboi monŹdial, se caracterizeaza printr-o crestere puternica a emigrației atingând, în medie, circa 800.000 persoane anual (cu maximum de 2 milioane în 1910, din care 1,3 mil. proveneau din Europa). Curenții de emigrare vizeaza de asemenea pe anglo-saxoni, la care se adauga locuitorii din Europa central-orientala si meridionala (ucraineni, polonezi, cehi, itaŹlieni). Participa activ japonezii si chinezii. Masa emigranților o formeaza muncitori necalificați, fara mijloace si resurse de trai. Zonele de imigrare se extind, America de Nord ramânând în continuare atracția principala. Deplasarile masive, într-o perioada relativ redusa, creeaza situații sociale ale caror consecințe trag primele semnale de alarma, generând ideea unei anumite reglementari a imigrației în ansamblu.
d) Etapa 1914-1940 prezinta trasaturi distincte. Ia amploare, spre deosebire de perioada de dinaintea primului razboi mondial, emigrația forțata rezultata din poziția unor guverne fața de minoritațile naționale sau din alte atitudini politice si religioase, din condițiile unor tratate de pace, în urma formarii noilor state independente etc.
Migrații însemnate au loc dupa razboiul greco-turc (1921-1922). În Grecia au venit circa 1.200.000 greci din regiunea Turciei europene si din Asia Mica, iar în Turcia au venit circa 400.000 turci din Grecia sau din alte țari balcanice (Iugoslavia, Bulgaria).
Dupa primul razboi mondial se învioreaza din nou emigrația euroŹpeana peste ocean, circa 600.000 de persoane/an, pentru ca apoi sa scada, deoarece în S.U.A., Canada, Australia au aparut crizele economice care au îngradit emigrația, dirijând-o în special spre America de Sud.
Dimensiunile emigrației cresc în anii de dupa 1930, când plecarile sînt determinate nu numai de cauze economice, ci si politice. In total, în perioada 1918-1939 au plecat din Europa aproximativ 9 milioane persoane, dintre care circa jumatate în S.U.A., peste 1/10 în Argentina.
În aceasta perioada, se contureaza o zona de atracție a emigrației înŹspre Europa de vest, în special în Franța, Marea Britanie, Belgia, Elveția. Prin apariția acestor noi zone de imigrare se anunța deja o inversiune a curenților tradiționali.
e) Etapa de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cel de-al doilea razboi mondial a determinat schimbari importante în miscarea migratorie. Milioane de oameni au fost evacuați, alții au emigrat temporar, au avut loc schimburi de populație între țari vecine, au reînviat migrațiile determinate de cauze economice. Aceste migrații se deosebesc însa fundamental de cele de dinainte de razboi prin proporțiile, direcțiile si formele lor.
Asemenea modificari au avut loc datorita noilor situații care caracterizeaza lumea capitalista în aceasta perioada. Trebuie ținut seama, în primul rând, de faptul ca formarea si dezvoltarea sistemului mondial socialist a redus sfera exploatarii capitaliste, influențând direct asupra acestui fenomen.
În ultimul deceniu, în mod deosebit, s-au produs modificari importante în caracterul migrațiilor tradiționale între fostele colonii si metropole. Este evidenta reducerea emigrației europenilor în țarile Asiei si Africii; se constata de asemenea imigrarea masiva în Europa occidentala a funcționarilor, militarilor si membrilor familiilor lor.
DIRECȚIILE MIGRAȚIILOR UMANE
Sintetizând volumul si direcțiile migrațiilor, îndeosebi din ultimele trei secole, obținem un tablou semnificativ al deplasarilor umane.
Primul loc între țarile de emigrație îl dețin statele din Europa occidentala. Cea mai veche poate fi considerata emigrația iberica, cunoscuta înca din secolul al XVI-lea si continuata într-un ritm susținut pâna în secolul al XVIII-lea. in aceasta perioada, spre America de Sud si Centrala s-au îndreptat circa doua milioane de spanioli si câteva sute de mii de portughezi. Dupa aceasta perioada, intensitatea emigrației iberice este oscilatorie, însa continua pâna în zilele noastre. « mai multe referate din Istorie
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.
Test fulger la zoologie: Viespea gigant asiatica
Test de cultura generala la zoologie
Test de cultura generala: Capusa
Testul pasionatului de zoologie