Metafora

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Metafora

Cand se vorbeste despre "lumina spiritului", cuvantul lumina este inteles metaforic, adica figuAZrat, caci "lumina", in sensul propriu al termenului, face vizibile luAZcrurile fizice. Cuvantul de care ne servim in M. este luat intr-un alt sens decat in cel propriu. Aristotel, in cea dintai teoretizare a M. pe care o avem, a observat caracteristica esentiala a acestui transfer: transpunerea unui termen de la conceptul caruia i se aplica propriu-zis, la un alt concept, care are o asemanare de caracter cu primul.

Tot Aristotel incearca o prima clasificare a M.: "M. e trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la speta, fie de la speta la speta, fie dupa analogie" (Poetica XXI, 1457b). Cicero indica o origine posibila a M. intr-o lipsa a expresiilor proprii pentru anumite notiuni aparute in cursul timpului, prin dezvoltarea experientelor diverse ale omului. S-au denumit astfel lucruri sau fapte noi prin expresii vechi. Cu timpul, dupa Cicero (De oratore, III), aceste expresii necesare au devenit ornamente retorice.

Aceasta teza isi va pastra autoritatea pana la inceputul secolului XIX. Astfel, Dumarsais (Des Tropes ou Des differents sens - Despre tropi sau despre senAZsurile diferite) observa, dupa Cicero, ca "seceta de cuvinte" a nascut M. El adauga ca imaginatia implineste prin imagini cuvintele care lipsesc, aceste imagini avand o forta expresiva particulara; simpla "adormire" devine "ingropare in somn", in versul lui VergiAZliu: "Invadunt urbem somno vinoque sepultam" (Au invadat orasul ingropat in somn si in vin - Eneida, II, v. 265).

In artele poetice renascentiste si postrenascentiste, M. e considerata o simpla podoaba stilistica, pastrandu-se ideea antica a ornamentului poetic sau retoric. Abia in secolul XVIII, Giambattista Vico (in Scienza nuova - Stiinta noua, II,1) modifica aceasta intelegere a M., considerand ca la temelia acestei figuri sta o interpretare a lumii diferita de cea curenta, cotidiana. M. apartine originar, dupa Vico, intelegerii metafizice a universului, facandu-si aparitia in prima faza, "poetica", a spiritului si civilizatiei umane.

Teoretician al animismului (v.), Vico explica M. printr-o personificare a lucrurilor, o animizare a firii. Odata cu dezvoltarea spiritului uman, M. nu mai corespunde acestei necesitati lingvistic-filozofice, functia sa metafizica cedeaza locul unei functii retorice. In epoca romantica, Jean-Paul Richter (Vorschule der AesAZthetik - Introducere in estetica) atribuie originea M. urmarilor instraiAZnarii de natura, deci nevoii omului de a intelege lumea imprumutanAZdu-i caractere ce apartin conditiei umane. M. ar fi, asadar, o persoAZnificare (v.), care nu apartine insa unei etape originare, de inceput, a evolutiei omului. « mai multe referate din Romana