Metabolismul industrial de la concept la realitate

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Metabolismul industrial de la concept la realitate

Referat despre Metabolismul industrial de la concept la realitate
In procesul metabolismului industrial, omul are doua roluri:
- direct, ca participant la proces
- indirect, ca si consumator al produsului final.

Sistemul este stabilizat prin echilibrarea cererii si a ofertei produselor finite si a manoperei prin intermediul preturilor. Totusi, sistemul economic este in esenta cel care regleaza metabolismul industrial. Exista doar doua posibile variante pe termen lung al gestionarii deseurilor: reciclarea si refolosirea. Cu cat sunt reciclate mai multe materiale, cu atat mai mult vor lipsi din mediul inconjurator si vice versa.

O implicatie puternica a analizei schitate anterior, este aceea ca o economie industriala de durata este caracterizata de reciclarea materialelor toxice, primejdioase, precum si plasticul, hartia si alte materiale. Din pacate, nu este posibil sa indentificam din timp potentialele materiale cu risc crescut de poluare. Totusi, putem spune cu siguranta ca metalele grele sunt printre materialele care vor trebui reciclare aproape in totalitate pentru a satisface criteriul durabilitatii.

Majoritatea analizelor economice asupra materialelor s-a axat in trecut pe disponibilitate (accesul usor la acestea si cantitatea ce putea fi prelucrata in conditii optime si avantajoase). Datele privind mai multe categorii de rezerve naturale (recuperabile economic) sunt colectate constant si publicate de US Bureau of Mines.

Reciclarea in acceptiune japoneza
Japonia s-a situat printre primele þãri care au devenit sensibile la consumul de resurse deoarece ea le importã aproape pe toate. Japonia a început sã recunoascã criza atât conºtient cât ºi inconºtient, realizând cã mai multe civilizaþii au dispãrut datoritã neglijenþei lor în a-ºi proteja mediul.

Pentru a supravieþui, Japonia a început sã practice reciclarea.
In 1992 s-a stabilit o lege a reciclãrii ºi deºi efectele ei nu au fost mari, a pregãtit drumul pentru reciclarea efectivã. Si în Japonia risipa s-a fãcut simþitã.

Anual, sunt fabricate 50 milioane de autoturisme-15 milioane în SUA, 10 milioane în Europa, 10 milioane în Japonia. Din producþia japonezã, 5 milioane pe an sunt scoase din uz. Din moment ce o maºinã consumã cel puþin o tonã de materiale, peste 50 milioane tone de resurse sunt consumate doar pentru fabricarea autovehiculelor. Dacã producþia ar continua pentru urmãtorii 200 ani, cel puþin 10 miliarde de tone de materiale s-ar consuma, fãrã a menþiona combustibilul. Acest consum nu poate fi susþinut întrucât rezervele sigure de petrol vor dura 45 de ani, cele de fier 120 ani, cuprul 30, plumbul 21.

Industria japonezã recupereazã doar 36% din aluminiu, 47% din cupru, 20% zinc, 39% plumb, restul materialelor folosite ajung deºeuri.
Având în vedere aceastã situaþie, Japonia ºi-a propus demararea unui amplu program de reciclare, printre care un loc important îl ocupã reciclarea în industria de autoturisme.

Reciclarea japonezã se împarte în 3 categorii:
- Reciclarea materialã;
- Reciclarea chimicã;
- Reciclarea la temperaturã.

Reciclarea materialã - produsele recuperate sunt descompuse mecanic în materiale simple care sunt folosite din nou pentru producerea aceluiaºi tip de produs sau pentru produse diferite. Produsele supuse acestui tip de prelucrare trebuie sã fie de volum mare. De obicei, deºeurile folosite sunt de naturã industrialã. Din nefericire, calitatea materialelor se deterioreazã în reciclarea mecanicã, aºa cã aceasta nu poate fi aplicatã de mai multe ori aceluiaºi material.

Reciclarea chimicã - produsele sunt descompuse în monomeri. Reciclarea materialã este dificil de realizat de exemplu pentru plasticul folosit în industria constructoare de maºini, deoarece nu e folosit în cantitãþi mari ºi în multe cazuri este folosit în amestecuri cu alte substanþe, fãcând dificil de colectat în formã simplã ºi în formã mare. In reciclarea chimicã produsul e descompus în monomeri, iar apoi sintetizat în material, aºa cã nu apare problema calitãþii, dar procesul este scump.

Reciclarea la temperaturã - deºeurile sunt arse pentru obþinerea energiei termice.

Tendinte actuale si de viitor
In februarie 1998, producãtorii de maºini din Japonia ºi-au dezvãluit planurile. Ei ºi-au propus sã creascã rata de reciclare pentru noile maºini la 90% faþã de 75% . Spre deosebire de producãtorii de obiecte de uz casnic, care sunt obligaþi prin lege sã aibã grijã de produsele scoase din funcþionare, producãtorii de automobile au evitat pânã acum o asemenea restricþie, promiþând deschis cã vor atinge prin mijloace autonome scopul propus.

Nu este clar cum s-a ajuns la aceste diferenþe între cele 2 industrii, dar explicaþia ar fi cã numãrul producãtorilor de maºini nu e foarte mare ºi aceºtia nu ar încãlca deliberat o decizie proprie.
Aceastã lejeritate din punct de vedere al legislaþiei este totuºi beneficã, deoarece nefiind forþaþi, producãtorii se dovedesc mai eficienþi în mãsurile de reciclare.

Rata actualã de reciclare este de 75%, iar planurile producãtorilor aratã cã pentru maºinile produse dupã anul 2002 aceasta va creºte la 90%. Totodatã se urmãreºte ca folosirea plumbului pentru noile maºini sã scadã astfel: pentru maºinile produse pânã în 2002 sã se foloseascã jumãtate din cantitatea folositã în 1996, iar pentru cele fabricate pânã la sfârºitul anului 2005 sã se foloseascã o treime din consumul anului 1996. « mai multe referate din Economie