Mercantilismului

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Mercantilismului

Particularitãþi naþionale:

a) Mercantilismul comercial englez este reflectat, în special în lucrarea lui Thomas Mun intitulatã „Tezaurul Angliei în comerþul exterior sau balanþa comerþului exterior”.În aceastã carte el trateazã chestiuni monetare ºi comerþul exterior. Cartea conþine teoria clasica a balanþei comerciale,susþinând cã balanþa comerþului nu se reduce doar la compararea importurilor ºi exporturilor, ci adãugarea la contul exportului a profitului comercianþilor, iar la contul importului trebuie sã se considere doar preþurile de vânzare în Anglia, scãzându-se taxele de vamã ºi accizele.

În afarã de acestea mai trebuie adãugate la pasiv sumele cheltuite în strãinãtate ºi câºtigurile realizate de comercianþii strãini în Anglia, iar la activ trebuie þinut cont de cheltuielile fãcute de strãini în Anglia ºi de veniturile comercianþilor englezi în strãinãtate. Thomas Mun lãrgeste balanþa comercialã la o balanþã de plãþi. Moneda este analizatã în strânsã legãturã cu comerþul: banul ajutã comerþul, iar comerþul sporeºte bogãþia în bani. În noþiunea bogãþie autorul distinge trei componente: averea naturalã, averea artificialã ºi averea mobilã. Mun recomandã statului stabilirea artificialã a sistemelor de dobânzi, menþinerea ºi promovarea unor dobânzi ridicate pentru formarea capitalurilor pentru a putea dezvolta producþia.

Josias Child va aduce rectificãri teoriei lui Mun cu privire la „dobânzile ridicate”, contraargumentând cã preþul banilor împrumutaþi reprezintã sufletul comerþului, iar pentru o balanþã comercialã activã este necesarã reducerea dobânzii ºi nu creºterea ei, precum ºi simplificarea operaþiunilor comerciale pentru sporirea capitalului comercial.

Un alt mercantilist cu un rol foarte important a fost Gresham Sir Thomas care a operat pe piaþa schimburilor pentru a micºora fluctuaþiile cauzate de neplata împrumuturilor sau a dobânzilor. El a înþeles puterea pe care o avea guvernul în modificarea ratei de schimb ºi chiar a sugerat crearea unui bilanþ echilibrat de schimb. Gresham a fost cel care a sfãtuit-o pe regina Elisabeta I sã batã monedã cu un conþinut de metal inferior. Acestea au determinat mai târziu asocierea numelui lui cu principiul monetar cunoscut sub numele de „legea lui Gresham”, care poate fi rezumatã în fraza „moneda rea alungã din circulaþie moneda bunã”
.
b) Mercantilismul industrialist francez (colbertismul) este axat pe ideea dezvoltãrii industriei franceze pentru creºterea competitivitãþii ei pe plan extern prin tarif vamal protecþionist viguros. Colbertismul va face apel la stat pentru a sprijini dezvoltarea manufacturilor, valorificarea bogãþiilor þãrii prin munca locuitorilor sãi. Jean Baptiste Colbert, ministru de finanþe al Franþei în perioada 1661 – 1683, a devenit celebru pentru dorinþa sa de a face ordine în domeniul financiar ºi monetar.

Pe plan intern a practicat intervenþia masivã a statului pentru a edifica ºi întãri industria cât ºi pentru a reglementa activitatea economicã. Stabileºte raportul argint/aur la 15/1 ºi trece corporaþiile ºi fabricile în subordinea regelui. Pe plan extern a impus restrângerea importurilor ºi stimularea exporturilor,mai ales a produselor manufacturate, impunând prime de export, cu scopul de a realiza o balanþa comercialã activã. Mercantilismul francez prezintã paradoxul de a fi mai puþin bogat în teoreticieni decât cel britanic, dar are meritul de a fi pus în practica sa probleme fundamentale ale Economiei Politice cum ar fi: de unde vine bogãþia naþionalã sau care este producþia cea mai avantajoasã pentru societate. Rãspunsul a fost aproape unanim: INDUSTRIA, pentru dezvoltarea cãreia s-au fãcut numeroase investiþii ºi reforme.

c) Cameralismul german are ca principiu tutela statului, iar tendinþele populaþioniste îi sunt specifice. Mercantiliºtii germanii au militat pentru dezvoltarea producþiei industriale ºi agricole, a comerþului ºi pentru creºterea populaþiei. Datoritã faptului cã Germania medievalã era fãrâmiþatã în numeroase state mãrunte ºi izolate, viaþa ºi ºtiinþa economicã nu a putut ajunge la nivelul celei engleze sau franceze.

O altã trãsãturã a fost politica de sporire a producþiei agricole, vizând îmbunãtãþirea aprovizionãrii populaþiei cu produse agro-alimentare. Politica mercantilistã germanã s-a inspirat din politica orãºeneascã, organizând în mod unitar corporaþiile, viaþa oraºelor ºi economia naþionalã, având în vedere interesele principilor care erau interese fiscale. Transformarea statului feudal într-unul modern, absolutist, a reclamat perfecþionarea aparatului fiscal ºi formarea unui corp de funcþionari bine instruit ºi bine articulat.

Germanii au adoptat politica economicã a Franþei, implicit principiile mercantiliste. Mercantiliºtii germani considerau banii cel mai important factor de producþie ºi ajutor al circulaþiei ºi n-au vãzut în ei întruchiparea bogãþiei, precum s-a întâmplat în cazul celorlalte popoare. Grija lor permanentã a fost stimularea producþiei, mai ales a agriculturii, dar ºi a industriei. Principalii reprezentanþi au fost: J.H.G. von Juste, J. von Sonnenfels ºi Kaspar Klock.

În concluzie putem spune cã mercantilismul matur priveºte balanþa plãþilor externe de pe poziþiile capitalismului. Înþelegând cã „banii nasc pui”, mercantiliºtii au apreciat cã banii nu trebuie sã staþioneze,ci, sã se afle mereu într-o miºcare continuã. Ei trebuie aruncaþi mereu în circulaþie pentru a se întoarce mai mulþi.

3)Mercantilismul târziu:

Mercantilismul târziu apare în sec. XVIII, fiind caracteristic Angliei ºi marcheazã trecerea spre liberalismul economic. Autorii englezi au început sã susþinã mecanismele economiei de piaþã, ei pronunþându-se pentru o reglementare mai redusã a economiei de cãtre stat, ca ºi pentru reducerea importanþei asociaþiilor meseriaºilor. Începând cu sec. al XVIII-lea cercetãrile economice au cãpãtat noi caracteristici cum ar fi: tendinþa unor soluþii mai liberale în organizarea economicã a naþiunilor, problemele referitoare la bani ºi la rata dobânzii devin mai importante, iar studiile economice devin mai analitice.

Reprezentanþi principali au fost: William Petty ºi Richard Cantillon. William Petty fost un economist ºi statistician a cãrui contribuþie principalã la economia politicã a fost a fost lucrarea „Tratat asupra impozitelor ºi contribuþiilor” în care analizeazã rolul statului în economie ºi teoria valorii muncii. El considera, spre deosebire de liberalii de dupã Adam Smith cã, menþinerea unui nivel înalt al angajãrii prin politici monetare ºi fiscale ºi prin lucrãri publice, este o datorie a statului. Tot în aceastã lucrare argumenteazã cã munca necesarã pentru producþie reprezintã principala determinantã a valorii de schimb.

Richard Cantillon devine cunoscut ºi faimos prin lucrarea sa „Eseu asupra naturii comerþului în general”. Aceastã lucrare este descoperitã în urma unui incendiu în care Cantillon îºi pierde viaþa. Aceastã lucrare conþine o teorie a salariului relativ care a fost folositã de Adam Smith. De asemenea mai cuprinde ºi propria teorie asupra salariilor, preþurilor ºi dobânzii; circulaþia banilor, rolul metalelor preþioase în economia naþionalã ºi alte subiecte. « mai multe referate din Economie