Marin preda (prozator)

5x puncte

categorie: Romana

nota: 9.78

nivel: Liceu

     Romancier si nuvelist, Marin Preda este unul dintre cei mai importanti prozatori contemporani.

     Nuvelele din volumul Întâlnirea din pamânturi anticipeaza, în majoritatea, lor romanul Morometii. Marin Preda nu e Moromete si nici nu-l creeaza pe acesta dupa chipul si asemanarea lui. Scriitorul este mai degraba acela care-si imita eroul. Nuvelele arata ca Moromete nu exista d[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Marin preda (prozator)

     Romancier si nuvelist, Marin Preda este unul dintre cei mai importanti prozatori contemporani.

     Nuvelele din volumul Întâlnirea din pamânturi anticipeaza, în majoritatea, lor romanul Morometii. Marin Preda nu e Moromete si nici nu-l creeaza pe acesta dupa chipul si asemanarea lui. Scriitorul este mai degraba acela care-si imita eroul. Nuvelele arata ca Moromete nu exista de la început, ca autorul îl descopera treptat, ca si cum propriul personaj i s-ar releva cu încetul. Marin Preda devine, în raport cu opera lui, morometian, pe masura ce Moromete însusi devine, în raport cu lumea lui, morometian.

     Nuvela Întâlnirea din Pamânturi descrie o criza a virilitatii. Dugu o vede pe Drina, goala, scaldându-se, si se bate pentru ea cu Achim. Disputa dintre cei doi parodiaza usor cavalerismul medieval. În La Câmp, doi flacai dau de o fata dormind sub un tufan si o violeaza. În Colina, un baiat e surprins pe câmp de o negura deasa si are vedenii. Toate sunt naratiuni obisnuite, care abia daca lasa sa se banuiasca placerea povestirii de mai târziu. Violenta este aici expresia unei inocente, a unei puritati : Dugu, Drina, cei doi ciobani sunt niste candizi si, pe aceasta linie, rude de departe cu Moromete. În Calul, personajul se teme parca se recunoasca de la început ca-si va omorî calul : el se simte oarecum vinovat fata de animal si se amageste ascunzându-si scopul drumului sau matinal, amânând constiinta crimei. Este tipica în Calul miscarea înceata a naratiunii, parca indiferenta, meticuloasa, împiedicata. Patanghel din O adunare linistita este dintr-odata uimitor de asemanator cu Moromete. El este aici adevaratul povestitor, substituindu-se autorului. Patanghel pregateste meticulos efectele istorisirii. Amânarea, ocolurile tin de o anume placere a personajului de a-si crea si regiza spectacolele. Odata cu aparitia acestei nuvele, apare în opera lui Marin Preda spiritul socratic, pretuirea valorilor libertatii, încercarea de a sustrage de sub fatalitatea determinarilor elementare.

     Marin Preda sfârseste prin a-si imita personajul, procedând ca el. Moromtianismul profund al operei consta în acest transfer : autorul împrumuta de la eroul lui gesturi, cuvinte, un fel de a fi.

     Desfasurarea apare în 1952 si este o replica dialectica, cu mult sub nivelul Morometilor, la tema timpului rabdator. Ilie Barbu pare un morometian de data recenta. În fond, nuvela e, sub raport tipologic, o varianta a romanului. Sub acelasi raport romanul o copleseste însa. Tipologic, ea e anulata de roman. Toate reactiile morometiene ale lui Ilie Barbu dintr-o anume faza a lui sunt retopite si "înghitite" de roman la un nivel artistic superior. Ilie Barbu este în literatura lui Marin Preda, primul erou activ.

     Tema îndraznelii va fi amplificata la proportii majore, sociale, în nuvela Îndrazneala, unde multe pagini stau sub semnul Morometilor, adaugându-se însa o încordare surda, plutind amenintatoare deasupra câmpului unde înfruntarea dintre cei doi e descrisa magistral. Evolutia lui Anton Modan merge spre îndrazneala actiunii. Nuvela toata este o demonstratie a fortificarii eroului, a constiintei de sine.

     Romanele si nuvelele lui Marin Preda, prin particularitatile psihologice ale personajelor, viziunea lor proprie asupra vietii, limbajul atât de caracteristic, reconstituie o lume puternic impregnata de elemente esentiale specificului nostru national. De aceea surprinde, poate, faptul ca autorul Morometilor se inspira, în nuvela Friguri, dintr-un alt mediu si dintr-un spatiu geografic diferit de al nostru. Autorul s-a inspirat din lupta de eliberare dusa de patriotii din Vietnam si nu urmareste aspecte exterioare, decorative, ci probleme umane profunde, cruciale, care apar în constiinta eroilor. Prin nobletea sufleteasca si omenia care-i caracterizeaza, eroii din nuvela Friguri se integreaza universului artistic al lui Marin Preda. Cunoscator al psihologiei oamenilor din popor, autorul a descoperit în imensa lor simplitate o nebanuita maretie, care n-are însa în ea nimic spectaculos. Subiectul propriu-zis al nuvelei îl constituie, de fapt, relatarea vietii eroului în rastimpul în care el se straduieste sa-si îndeplineasca misiunea. Poveste vietii lui Nang e aparent simpla. Fiu al unor tarani nevoiasi, el a avut "una din acele copilarii care trebuie uitate, fiindca altfel nu se poate suporta". Ramas orfan la o vârsta frageda, ajunge de timpuriu în armata, devenind un luptator devotat pentru independenta nationala. Misiunea pe care trebuie sa o îndeplineasca presupune abilitate si eforturi supraomenesti. Obstacolele pe care trebuie sa le înfrunte sunt nespus de grele. Nang ramâne o frumoasa figura de luptator patriot, un personaj de actiune care îmbogateste galeria eroilor lui Marin Preda, în general mai închisi în ei, mai framântati. Ca structura psihologica, el nu e din spita medievala a lui Moromete, ci mai sigur din aceea a lui Ilie Barbu si Anton Modan, dupa momentul regasirii constiintei propriei demnitati umane, când se "desfasoara" si se "încalzesc".

     Romanul Risipitorii a aparut în 1962 si reprezinta pentru Marin Preda trecerea de la stilul epic indirect la stilul epic direct, acela care da posibilitatea autorului sa-si exprime ideile fara a mai recurge la limbajul personajelor. Prozatorul stie mai mult decât eroii sai si, intervenind în dialogul cartii, devine el însusi un personaj si anume personajul cel mai bine plasat pentru a judeca pe celelalte si a da faptelor, la urma, o viziune unitara, coerenta. Risipitorii constituie, deci, în multe privinte, o carte de experiment si faptul ca Marin Preda a dat trei versiuni arata ca la dificultatile demersului s-au adaugat si o nemultumire de ordin estetic fata de solutiile initiale. Asa cum se prezinta în forma definitiva, Risipitorii este romanul unei familii si, lucru nou la Marin Preda, romanul unui sentiment. El acopera o mare arie sociala si se întinde pe spatiul a doua generatii : parintii (Petre si Rodica Sterian, Toma Sterian) si copii (Constanta, Vale, Gabi, dr. Munteanu, Mimi Arvanitache). Materia romanului o constituie dramele copiilor si, analizându-le, talentul lui Marin Preda îsi regaseste forta lui reala.

     Volumul al II-lea al Morometilor apare dupa mai bine de un deceniu de la aparitia celui dintâi, în anul 1967. Actiunea lui este grupata în jurul anului 1950. Moromete dinainte, devenit punct de referinta literara, e mai viu, mai fascinant, de o mai înalta spiritualitate decât cel de acum, mohorât, fara stralucire, ca un general trecut în rezerva. Romanul nu este cu totul detasat de primul, dar e scris altfel, cu alta tehnica epica si la alta vârsta spirituala. Între primul si al doilea volum, prozatorul a scris si altfel de literatura, a cunoscut alte forme epice, contactul lui cu proza occidentala nu a ramas fara consecinte pe plan epic. Si în volumul al II-lea, Morometii ramâne romanul lui Ilie Moromete, desi cartea vizeaza o relatie sociala mai întinsa si chiar o epoca în totalitatea ei. Ce se impune însa si da o impresie de neuitat e destinul batrânului taran, trecut prin multe, iesit din zona de umbra în care o existenta sociala nemiloasa îl aruncase. În epoca de tranzitie, Moromete dispare ca erou activ. Personajul are aici un destin mediocru iar evenimentele îl coplesesc. Când totul pare iremediabil pierdut si Moromete joaca farsa îmbolnavirii, personajul capata aura tragica pe care o pierduse. În momentul când Moromete se ridica din închipuita lui boala si pune mâna pe par pentru a face ordine în familie, el iese din zodia mediocra în care traise pâna atunci si redevine eroul tragediei sale. În spatele replicilor formulate cu aceeasi dezinvoltura, se simte ca multumirea eroului nu mai e aceeasi. Rolul lui de stapân absolut, nu-i mai dau siguranta de înainte. Rolul lui de stapân absolut în familie îi fusese retras, feciorii plecati la Bucuresti nu se mai întorc, iar când tatal, hotarât sa refaca unitatea familiei, îi cheama cu o nefireasca duiosie, refuzul lor ia forme neasteptate. Catrina îl paraseste si ea, amenintând-ul cu pedepse biblice. Nici un copil nu-l mai asculta si observatiile lui spirituale se întorc împotriva sa. Discutiile dintre Moromete si fiul sau capata sensul unei confruntari între doua moduri de a concepe viata, în ultima instanta între doua civilizatii.

     Eroul principal al volumului al doilea e Niculae Moromete. Ilie Moromete e prea putin implicat, el fiind redus la un rol secundar de simplu spectator din afara a faptelor. Descrierea peripetiilor lui Niculae prilejuieste autorului nu numai o pagina vie de istorie, dar si o capodopera de observatie a psihologiei taranesti superioara într-un moment de mare încordare, de ezitare între acceptarea necesitatii si refuzul ei.

     În ideea de monografie, vizând o atitudine proprie fata de existenta, în toate actele fundamentale ale vietii, Marin Preda se aproprie de Rebreanu, din directia unei proze în care analiza psihologica e magistrala. Morometii e si sub acest aspect opera unei elaboratii exemplare.

     Romanul Marele singuratic a aparut în 1972 si este o reluare dintr-o alta perspectiva a romanului Morometii. Prin acesta, Marin Preda revine la romanescul traditional cu o experienta noua. Personajul principal este Niculae, fiul cel mic al lui Moromete. Cunoastem din volumul al II-lea al romanului Morometii istoria esecului sau politic si retragerea sa la o ferma din jurul capitalei. Istoria acestei retrageri este continuata în romanul Marele singuratic. Toate aceste reluari, reveniri, arata ca Marin Preda vrea sa duca pâna la capat istoria unei familii si ca biografia personajelor sale nu este încheiata. Figura tatalui apare si în acest roman, desi, este limpede ca romanul e acaparat de problemele fiului. Dar, întotdeauna când vine vorba de acest personaj, naratiunea capata o vibratie noua, celelalte personaje intrând în umbra. Autorul a imaginat în Marele singuratic un roman cu multiple sensuri simbolice, care comunica, cu o evidenta participare lirica, lucruri esentiale despre om, despre iubire, despre adevar.

     Marin Preda, prin toata opera sa, a cultivat o literatura inspirata din realitatile contemporane, abordând teme morale sau existentiale într-un stil epic de mare densitate, care a asezat proza româneasca pe terenul solid al observatiei psihologice.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Romana

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.