Manastirea curtea de arges

2x puncte

categorie: Istorie

nota: 5.30

nivel: Liceu

Printre cele mai vechi a?ezări de care vorbe?te istoria noastră se numară ?i Curtea de Arge? cu împrejurimile ei. În veacul al X???-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortifica?iile sale de piatră ?i pu?ul care o leagă direct cu albia râului de jos, făcuse să ajungă, pană departe, faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor ?i biserica "Sfântul Nicolae Domnesc"[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Manastirea curtea de arges

Printre cele mai vechi a?ezări de care vorbe?te istoria noastră se numară ?i Curtea de Arge? cu împrejurimile ei. În veacul al X???-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortifica?iile sale de piatră ?i pu?ul care o leagă direct cu albia râului de jos, făcuse să ajungă, pană departe, faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor ?i biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" răsfrâng această faimă asupra întregii a?ezări adunată cu timpul în preajma lor: Curtea de Arge? de mai târziu. După documente ?i inscrip?ii, ca ?i in mărturiile săpăturilor arheologice, istoria acestui străvechi ?inut voievodal, chiar dacă nu consemnează data precisă când s-au grupat aici intâiele centre locuite, face însă dovada că: aceste centre s-au dezvoltat îndeajuns de repede, pentru ca, pe la jumătatea secolului al X?V-lea, să ateste deopotrivă cu existen?a unui Scaun Domnesc ?i pe aceea a unei însemnate organizări biserice?ti. Astfel asociate, puterea statală ?i cea religioasă împodobesc Valea Arge?ului cu fapte de arme ?i loca?uri de închinare ,care-i păstrează intactă func?ia ei spirituală, chiar atunci când capitala se mută la Targovi?te. Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Arge?ul voievodal, de bună seamă că biserica înăl?ată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construc?ie de artă ?i arhitectură bisericească. Motivele care l-au determinat pe evlaviosul domn să ridice acest sfânt loca? sunt mărturisite în slovele pisaniei, ce se află a?ezată pe fa?ada de apus în partea dreaptă a intrării în pronaos. Începută în 1514 ?i încheiată trei ani mai târziu, pe 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de "mănăstirea Domniei mele de la Arge?" ?i să-I hărăzească "vama este la Ocna Mică de la Tîrgovi?te". O altă pisanie în piatră a?ezată în anul 1793 pe fa?ada ei apuseană, desupra intrării, men?ionează ?i data sfin?irii, amintind că:"Această sfântă ?i Dumnezeiască besereacă s-au ridicat din temelie întru slava ?i cinstea Adormirii Prea Sfiintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare ?i Pururea Fecioarei Maria, de cel întru sfânt Dumnezeu binecredincios Io Neagoe V(oie)v(o)d Basarab ?i s-au târnosuit la leat 1517 de Prea Sfin?itul Patriarh al ?arigradului Kir Theolipt".Ascultând nu numai legenda , ci ?i unele ?tiri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugrăvirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea intru cele ve?nice a lui Neagoe Basarab; adevăr care reiese ?i dintr-o altă pisanie, aflată în biserică pe fa?a dinspre altar a păr?ii superioare a închipuitei u?i de marmură prin care se intră in naos, unde se spune:" Cu voia Tatălui ?i cu ajutorul Fiului ?i cu săvâr?irea Sfântului Duh, Amin. Întru Hristos Dumnezeu bine cinstitorul Io Neagoe Voievod din temelie-am acest sfânt ?i dumnezeiesc loca? al Adormirei Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu ?i am început a-l zugrăvi ?i nu l-am sfâr?it, ducându-mă în ve?nicul loca?. Rog pe celu ce Dumnezeu îl va înal?a după mine, să-l săvâr?ească ?i să zugrăvească chipul lui unde eu am poruncit. ?i eu întru Hristos Dumnezeu, Io Radu Voievod am săvâr?it în zilele cigumenului chir Gheorghie, în anul 1526, luna septembrie, 18 zile."A?adar, ginerele voievodului, Radu de la Afuma?i (1522-1529), odată urcat în scaun, a dat grabnică ascultare acestui legământ, consfinământ, consfi?it ?i prin pisania din 10 septembrie 1526, care men?ionează ?i numele lui Dobromir zugravul. După toate izvoadele, Neagoe Basarab a clădit biserica sa pe funda?iile unui loca? mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a ?ării Române?ti. Pe aceasta, Neagoe găsind-o "dărâmată ?i neîntărită...a zidit-o ?i înăl?at-o din temelii" , fapt pe care un cronicar al înfăptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, îl întăre?te, arătând că Neagoe "sparse Mitropolia den Arge? den temelia ei ?i zidi în locul ei altă biserică tot de piatră cioplită ?i netezită ?i săpată cu floriu". În această formă de început biserica Mănăstirii Curtea de Arge? cunoscuta din 1793 sub denumirea "Biserica Episcopală", cdând a devenit re?edin?a Episcopiei Arge?ului, rămâne, pentru arhitectura veacului al XV?-lea, dacă nu monumental cel mai de seamă, una dintre cele mai representative construc?ii ale sale. Ca atare o pomenesc documentele ?i o amintesc to?i călătorii străini care ?i-au aflat adăpost în chiliile ei. Unii dintre ei, ca Paul de Alep, in 1654, consideră veche a?ezare a lui Neagoe drept "una din minunile lumi". Acelea?i cuvinte de înaltă pre?uire le notează, în 1794, ?i englezul Robert Ainslie ?i, mai târziu, pictorii francezi Bouquet ?i Lancelot, ale căror însemnări de călătorii ?i stampe au făcut să circule ?i în afara grani?elor ?ării faima mănăstirii lui Neagoe Basarab. După unele refaceri par?iale ?i întregiri în timp ale ansamblului său, vătămată ?i de un puternic incendiu, Biserica Episcopală Curtea de Arge? a fost refăcută -astfel după cum se vede astăzi- de arhitectul francez Ardre Lecomte du Nouy ?i de arhitectul roman Nicolae Gabrilescu, inspectorul lucrărilor de restaurare, în a doua jumătate a secolului trecut. A fost isprăvită în anul 1885 ?i sfin?ită la 12 octombrie 1886. A?a cum se înfă?i?ează în present, biserica este alcătuită dintr-un pronaos, contopit organic cu construc?ia propriu-zisă, ai cărui stâlpi interiori sus?in o turlă pe mijloc ?i două turnule?e laterale care încununează fa?ada de apus a bisericii. Acestea din urmă, prin podoaba lor exterioară, răsucite ca o mare împletitură din fibre groase de zidărie, la prima vedere, dau impresia că stau să cadă unul asupra celuilalt ?i că se în?urubează în tăriile cerului. Restul biserici ?i altarul -cu abside care îi împlinesc forma de cruce- sus?in de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu ansamblul se face prin bol?i, dând un tot architectonic de o zvelte?e inegalabilă. În fa?a intrării se află un aghiasmatar deschis, sprijinit pe patru coloane, lucrat din marmură de felurite tonuri ?i desene. Precum întreaga biserică, ?i acesta reprezintă o admirabilă opera de artă. Văzut dinspre apus, aghiasmatarul cu învelitoarea din plumb ?i crucea aurită se proiectează pe cele12 trepte care urcă spre intrarea în sfântul loca? ?i pe rama care o îmbracă, asemeni unui portal aplicat. La restaurare, motivele utilizate ?i modul de cizelare au urmărit să redea, cât mai apropiat de original, veche decora?ie a construc?iei lui Neagoe Basarab, decora?ie în care elementele din afară fuseseră armonizate de arta meterilor locali, într-un stil propriu. Iar cât prive?te această artă, chiar daca au lucrat alaturi de me?teri străini, privitorului de rand îi apare clar faptul că localnici au izbutit nu numai să egaleze, ci adesea să-?i impună propria lor personalitate, realizând armonii decorative dintre cele mai originale. În ansamblu biserica este a?ezată pe o puternică temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatră, mai larg decât suprafa?a de bază a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din crini sculpta?i in piatră. Pere?ii exteriori sunt împăr?i?i în două zone suprapuse demarcate printr-un brâu, împletit în ?uvi?e, care înconjoară biserica. În partea de jos se află o suită de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele. Acestea sunt înrămate în chenare cu ornamente dintre cele mai felurite care, ca ?i cele ale portalului de la intrare, amintesc între?esarea geometrică de la Mănăstirea Dealu. În registrul de sus, de asemenea, se află o suită de panouri semicirculare în partea superioară, în centrul cărora sunt fixatre plăcidecorative ?i discuri în rozetă, iar ca ni?te paftale domne?ti, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici, deopotrivă de fin realizate. Pe ele sunt a?eza?i porumbei, care parka stau gata de zbor. Fiecare poartă in cioc un clopo?el. La adierea vântului, ace?ti clopo?ei sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice. Deasupra, depă?ind bordurile scurte ale acoperi?ului a?ezate pe mai multe rânduri paralele de cizeluri, constructia biserici cre?te într-o suită de volume ?i suprafe?e, pe care se înal?ă cele patru turle; de o rară bogă?ie ornamentală. Ele adună in jurul ferestrelor, asemenea unor dantele în relief acelea?i modele prin care (ca, de altfel ?i în restul decora?iei acestui monument) se srăvăd, armonizate specific de me?terii bă?tina?i, o seam ă de elmente de artă arabă sau georgiană. Acoperi?ul turlelor, bogat împodobit, pare ie?it din mâna unor aurari, iar lan?urile care sus?in crucile sunt aidoma unor mari bijuterii lucin în soare.În interior, pe lângă zugrăveala executată în ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard ?i de românul N. Constantinescu din Curtea de Arge?, pe lângă panourile votive, mormintele ctitorilor ?i tâmpla făcută din marmură, bronz aurit ?i onix, pe lângă icoanele ei lucrate în mozaic, atrage atn?ia, ca o excep?ională realizare sculpturală, grupul celor 12 coloane, original ornamentate floral, reprezentând pe cei 12 Sfin?i Apostoli; aceste coloane dau cu adevărat o impresie de viu ?i mers aievea. Din ancadramentul lor central -?inând loc de despăr?ire intre partea de la intrare ?i sânul propriu-zis al bisericii-, interiorul acesteia, discret înve?mântat în zugrăveala pictorilor aminti?i, apare într-o calmă maiestate, ca un adânc îndemn la reculegere.Vechea tâmplă din secolul al XV??-lea, de o reală originalitate ornamentală ?i iconografică -adăpostită temporar în biserica de sat din Valea Danului- se află acum în Colec?ia de obiecte de artă bisericească din Mănăstirea Curtea de Arge?.Această catapeteasmă, după stil, împreună cu câteva icoane, datează din timpul domnului ?erban Cantacuzino (1678-1688), care, in 1682, precum spune una din pisaniile de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sfântul loca?.De asemenea, în imediata vecinătate a mănăstirii, susură neîntrerupt izvorul basmului, pe care localnicii îl numesc "Fântâna lui Manole". Această denumire poartă peste timpuri povestea me?terului, care, neputând coborâ de pe biserică după isprăvirea ei, -luându-i-se scările- ?i-ar fi făcut aripi din ?indrilă ?i, ca un alt Icar, sărind din înă?imea sfântului loca? s-ar fi prăbu?it în acest loc, sufletul său preschimbându-se în cântec limpede de izvor.De la "Fântâna lui Manole" se vede, spre apus, fosta Bolni?ă a mănăstirii: monument istoric, despre care un document existent scrie că "se găsea alături de biserica lui Neagoe Basarab încă din 1524...".În acest ansamblu de frumuse?i naturale, artă ?i istorie românească, biserica mănăstirii Curtea de Arge? se înfă?i?ează ca o podoabă de mare pre?, fără asemănare în ?ara noastră.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Istorie

CAUTA REFERAT

TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.