Managementul in Italia

2x puncte

categorie: Economie

nota: 9.85

nivel: Facultate

Chiar după unificarea Italiei într-un stat independent, există încă o serie de diferențe în interiorul acesteia care au influențat și influențează cultura afacerilor. Astfel, contrastul dintre nord și sud din punct de vedere economic și cultural, persistența unui mare sector public industrial pe lângă întreprinderile private, influența multinaționalelor asupra domeniului economic sau numărul relat[...]
DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Managementul in Italia

Chiar după unificarea Italiei într-un stat independent, există încă o serie de diferențe în interiorul acesteia care au influențat și influențează cultura afacerilor. Astfel, contrastul dintre nord și sud din punct de vedere economic și cultural, persistența unui mare sector public industrial pe lângă întreprinderile private, influența multinaționalelor asupra domeniului economic sau numărul relativ mare de întreprinderi mici și mijlocii sunt particularități care creează o anumită specificitate managementului italian.

Până în 1960 societatea italiană era predominant agricolă, dar după procesul de industrializare mulți dintre agricultori au devenit mici întreprinzători, care însă și-au păstrat vechile atitudini de a se baza pe propriile forțe și de flexibilitate. Apoi, perioada de ocupație din partea unor puteri străine a condus la creșterea incertitudinii și la o neîncredere în instituțiile statului, ceea ce a făcut ca mulți italieni să se orienteze către familie ca singurul refugiu pentru securitate.

Așa se explică faptul că managerii italieni își văd organizațiile lor ca "familii" în care autoritatea este structurată după acest model.
Din perspectiva rezultatelor, conducerea firmelor se caracterizează prin eficiență, în sensul că se acordă întotdeauna importanță profitului, iar în cazul apariției unor pierderi se iau imediat măsuri de redresare pe termen scurt.

Tipuri de companii în contextul italian

În contextul italian funcționează trei mari categorii de firme: grupul marilor companii private, între care Fiat, Pirelli și Olivetti, companiile holding
proprietate de stat, cum sunt Alitalia, STET în telecomunicații, sau IIva în oțel și un mare număr de întreprinderi mici.

Cu toate că în Italia sectorul companiilor private acoperă o mare parte a sectorului economic, statul rămâne principalul utilizator al forței de muncă prin faptul că există un mare număr de persoane care lucrează în domeniul administrației publice, în domeniul educației, în armată, dar și în sectorul industrial de stat. Spre exemplu, în 1994 Institutul pentru Reconstrucție Economică (IRI) cea mai mare dintre companiile holding de stat, utiliza aproximativ 350 000 de angajați.

Micile întreprinderi reprezintă în Italia o pondere foarte mare, ca urmare a tradiției de a dezvolta mici afaceri întâi în agricultură, apoi și în domeniul serviciilor și chiar în activitățile industriale. În 1980 V.Castronovo, într-o lucrare privind evoluția industriei italiene, descria apariția și dezvoltarea sectorului micii industrii și contribuția ei la dezvoltarea economiei și societății italiene ca un model de dezvoltare economică. Această dezvoltare a întreprinderilor mici s-a realizat în contextul reducerii personalului din marile întreprinderi. Micile între?prinderi au ajuns să utilizeze mai mult de trei milioane de angajați, în timp ce marite-întreprinderi utilizează peste un milion de salariați.

Diminuarea numărului de angajați în marile întreprinderi a determinat salariații să-și găsească alte oportunități chiar mai slab plătite. Chiar marile întreprinderi s-au orientat înspre contractarea unor activități care nu necesitau un înalt grad de calificare cu micile întreprinderi în care se puteau realiza la costuri mult, mai reduse decât în cadrul marilor întreprinderi. Benetton, spre exemplu, subcontractează aproximativ 80% din activitățile necesare cu agenți economici din afara firmei. Aceste mici întreprinderi pot plăti angajații mai puțin, deoarece aceștia, în general, mai au și alte surse de venituri.

În nordul Italiei există mari zone unde numărul întreprinderilor mici a crescut foarte mult. Astfel, Veneția este renumită pentru producția de frigidere, mașini de spălat, sau Emilia-Romagna se poate spune că a devenit "Silicon Valley" a Italiei, cu un mare număr de firme care produc microprocesoare sau noi tehnologii. Numeroși specialiști recunosc faptul că micile întreprinderi constituie "motorul" economiei italiene. Ele s-au dovedit foarte dinamice, adaptabile și flexibile.

Întreprinderile mici reprezintă o componentă a unui întreg sistem, care cuprinde un grup de întreprinderi dintr-o zonă geografică, specializate în diferite domenii ale unui proces de producție. Aceste companii cooperează, dar se și confruntă pentru a câștiga noi comenzi și noi beneficiari,
O caracteristică a întreprinderilor italiene, indiferent că sunt mari sau mici, constă în promovarea relațiilor de tip familial. Astfel de relații sunt caracteristice desigur întreprinderilor mici, dar marile întreprinderi sunt, în general, în proprietatea unor familii care le-au creat și care încă dețin majoritatea acțiunilor și care încă ocupă poziții înalte în cadrul acestora.
DOWNLOAD REFERAT
« mai multe referate din Economie

CAUTA REFERAT


TRIMITE REFERAT CERE REFERAT
Referatele si lucrarile oferite de E-referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.