Lupta contra regimului capitulatiilor straine si a aplicarii lui in Romania

DOWNLOAD REFERAT

Preview referat: Lupta contra regimului capitulatiilor straine si a aplicarii lui in Romania

Din sec. XVHI aceste capitulatii fusesera acordate unui numar mereu in crestere de state: Austria inl718si!747, Suedia in 173 7, Regatul celor doua Sicilii in 1740, Danemarca in 1746, Toscana in 1747, Prusia in 1761, Spania in 1782, Rusia in 1783, Sardinia in 1823, Belgia in 1838, Portugalia in 1843, Bavaria in 1870,49 Aceasta avalanse de state ce solicitau Principatelor privilegii economice, autonomie, instante judecatoresti separate, intarziau cresterea economica, aruncau dezordine injustitie,

slabeau autoritatea statului asupra supusilor sai, incurajau cererea cetateniei straine spre a se bucura de aceste avantaje, creau permanente frictiuni cu consulatele puterilor straine interesate in a-si proteja pana la limitele extreme ale legalitatii supusii. Lupta contra capitulatiilor straine a devenit extrem de acerba odata cu reglementarea situatiei internationale a Principatelor prin Congresul de la Paris. Julien Green, consulul englez la Bucuresti, aprecia si el importanta acestui moment si a recunoasterii vechilor tratate ale romanilor cu Poarta, in acest domeniu:

" Mi-am spus intotdeauna ca practic capitulatiile au incetat sa mai existe in Principate dupa Conferinta de la Paris din 1858 si ca tonul folosit la acea conferinta a fost lovitura lor de gratie"50.
Puterile straine receptau astfel cu teama anii 1859/1860 stiind ca dintr-un moment in altul va urma anularea capitulatiilor straine. In 7 septembrie 1860 acelasi Julien Green nota: " guvernul moldovean neaga principiul aplicarii capitulatiilor la Principate...

o vreme autoritatile valahe nu au pierdut desigur nici un prilej de a actiona in opozitie totala cu capitulatiile. Guvernul valah se eschiveaza, refuzand pur si simplu sa recunoasca autoritatea capitulatiilor"51.Si consulul francez avea aceleasi intuitii ca si omologul sau englez in 6/18 septembrie 1858 Louis Beclard ii scria lui Thouvenel, la Constantinopol: " nu trebuie ignorat ca jurisdictia consulara nascuta din capitulatiile consimtite de Poarta Otomana, sunt in vigoare in Principate, dar Moldo-Valahia, tari esentialmente crestine, aceste capitulatii si aceasta jurisdictie exceptionala nu are nici o ratiune de a fi"52.

Un an mai tarziu (septembrie 1859) la Paris se stia ca: " in ochii guvernului moldovean aplicarea riguroasa a capitulatiilor poarta un atentat la autonomia Principatului"53, in 8/20 iulie 1859 A. de Lallemand ii scria ministrului francez Al. Walewski de ce refuza romanii aplicarea capitulatiilor: " jurisdictia consulara e instituita prin Conventia din 19 august, dar prin capitulatiile Portii cu Principatele ea e necunoscuta si in fapt e refuzata de drept de guvernul moldav"54. « mai multe referate din Istorie